Cele două partide i-ar primi pe contestatarii lui Dan Voiculescu.
Jumătatea disidentă a PC analizează ideea părăsirii partidului condus de Dan Voiculescu. Totodată, PNL şi PSD îl curtează pe şeful contestatarilor, Florin Anghel. Surse din tabăra conservatorilor susţin că Anghel a avut deja o discuţie cu preşedintele PSD Prahova. „Acum nu spun că voi pleca din PC
. Rămân, însă vreau să văd în ce măsură evoluţia PC va fi cea la care mă aşteptam“, a declarat Anghel la Realitatea TV.
Decizia plecării sau rămânerii va fi tranşată în aceste zile. Potrivit unui comunicat remis de Florin Anghel, liderul PC Prahova, va avea loc o reuniune a filialelor care i-au susţinut candidatura la preşedinţia partidului pentru a se lua o decizie. Se va lua în calcul plecarea din partid, dar înainte de asta se va încerca contestarea alegerilor. „Avem 48 de ore să contestăm alegerile. Să vedem dacă măcar aici se va respecta statutul partidului“, a precizat Dragoş Gunia, purtătorul de cuvânt al filialei Prahova.
„S-a votat ca în Piaţa Obor. Preşedintele PC a fost stabilit într-un mod mojic“, a comentat Augustin Precup, preşedintele filialei Sălaj, citat de Mediafax. La rândul său, preşedintele PC Hunedoara a acuzat-o pe Daniela Popa că a încercat să manipuleze delegaţii de la Congres. „Rezultatul alegerilor nu este cum ne-am fi aşteptat. De aceea, vom face o analiză şi vom vedea după ce se va întâmpla. Lumea este supărată şi dezamă gită“, a declarat Petru Mărginean. „
Pe noi nu ne-a deranjat rezultatul, ci maniera în care s-a procedat. Nimeni nu are nimic cu Daniela Popa. S-a pus problema unei demisii a organizaţiei din partid, imediat după congres“, a declarat, pentru Mediafax, Dragoş Cotarcea, şeful filialei Dolj. Acesta a precizat că, joi, va fi dezbătută propunerea de a pleca din partid.
Doar PD îl refuză pe Anghel
În eventualitatea în care disidenţii conduşi de Anghel vor părăsi partidul lui Voiculescu, aceştia au uşi deschise la PNL şi PSD, nu şi la PD.
„Îmi pare rău de ce i s-a întâmplat domnului Anghel. Dacă doreşte să revină în PNL, ne putem aşeza la masa
tratativelor“, a comentat Adrian Semcu, şeful liberalilor din Prahova.
Şi Marian Săniuţă, şeful PSD Prahova, ar fi dispus să-i primească pe conservatori. „Dacă domnul Anghel ne va înainta o adeziune, voi informa opinia publică. Din punctul meu de vedere, oricine e bine-venit în PSD, însă cei care-şi negociază funcţii de conducere vor avea în mine un adversar“, a spus Săniuţă. Singurii care au refuzat primirea aripii Anghel au fost democraţii prahoveni.
joi, 19 martie 2009
Mircea Băsescu, la Primăria Constanţei?
La vârful PD-L se discută despre candidatura lui Mircea Băsescu la Primăria Constanţei
Unul dintre subiectele despre care se discută cu maximă precauţie în Biroul
Permanent al PD-L este candidatul partidului pentru municipiul Constanţa. Motivul îl constituie posibilitatea înscrierii în cursă a lui Mircea Băsescu, fratele mai mic al preşedintelui. Partidul a susţinut "din interior" ideea acestei candidaturi, conform unor surse din PD-L. Deocamdată, Mircea Băsescu spune că nu este interesat de Primăria Municipiului Constanţa.
Numele lui Mircea Băsescu figurează deja în sondajele de opinie pe care partidul le-a comandat, alături de cel al deputatului de Constanţa, Laurenţiu Mironescu. Situaţia este delicată. PD-L doreşte să câştige Constanţa, cu atât mai mult cu cât actualul primar, Radu Mazăre (PSD), şi-a anunţat intenţia de a candida
pentru un al treilea mandat şi este considerat destul de greu de învins.
Pe de o parte, liderii PD-L ştiu că ar merge la sigur în alegerile locale din mai - iunie cu o candidatură care nu ar mai avea nevoie de campanie
.
Pe de altă parte, în partid s-a luat în calcul şi posibilitatea unei înfrângeri în alegerile locale a lui Mircea Băsescu, ipostază care ar afecta prestigiul prezidenţial. "Atât mi-ar mai trebui!", relatează sursele citate o remarcă a şefului statului, meditând asupra modului în care presa ar comenta eventuala opţiune a fratelui său mai mic. Ideea unei candidaturi a lui Mircea Băsescu a circulat şi anul trecut şi a revenit acum, ca variantă de lucru preferată.
Mircea Băsescu: „Nici nu mă gândesc"
Mircea Băsescu pare greu de convins. Fără comentarii suplimentare, el a declarat, ieri, pentru ziarul "Adevărul": "Nu am de gând nici acum şi nici pe viitor să fac un asemenea demers. Bună ziua". Stelian Duţu, preşedintele organizaţiei judeţene a PD, a recunoscut că a purtat cu Mircea Băsescu o discuţie pe această temă mai de mult.
"Am mai discutat cu dl Mircea Băsescu şi acum un an şi jumătate, şi de atunci a respins ideea, având alte preocupări şi preferând să stea cât mai departe posibil de o implicare în politică. Nici soţia dumnealui, care în prezent este consilier local, nu va mai candida pentru vreun post", a afirmat Duţu.
În prezent, la nivelul tuturor reşedinţelor de judeţ se fac sondaje pentru a se stabili care sunt candidaţii PD pentru primarii. La Constanţa sunt vehiculate numele deputatului Laurenţiu Mironescu şi cel al senatorului Dorel Constantin Onaca.
Unul dintre subiectele despre care se discută cu maximă precauţie în Biroul
Permanent al PD-L este candidatul partidului pentru municipiul Constanţa. Motivul îl constituie posibilitatea înscrierii în cursă a lui Mircea Băsescu, fratele mai mic al preşedintelui. Partidul a susţinut "din interior" ideea acestei candidaturi, conform unor surse din PD-L. Deocamdată, Mircea Băsescu spune că nu este interesat de Primăria Municipiului Constanţa.
Numele lui Mircea Băsescu figurează deja în sondajele de opinie pe care partidul le-a comandat, alături de cel al deputatului de Constanţa, Laurenţiu Mironescu. Situaţia este delicată. PD-L doreşte să câştige Constanţa, cu atât mai mult cu cât actualul primar, Radu Mazăre (PSD), şi-a anunţat intenţia de a candida
pentru un al treilea mandat şi este considerat destul de greu de învins.
Pe de o parte, liderii PD-L ştiu că ar merge la sigur în alegerile locale din mai - iunie cu o candidatură care nu ar mai avea nevoie de campanie
.
Pe de altă parte, în partid s-a luat în calcul şi posibilitatea unei înfrângeri în alegerile locale a lui Mircea Băsescu, ipostază care ar afecta prestigiul prezidenţial. "Atât mi-ar mai trebui!", relatează sursele citate o remarcă a şefului statului, meditând asupra modului în care presa ar comenta eventuala opţiune a fratelui său mai mic. Ideea unei candidaturi a lui Mircea Băsescu a circulat şi anul trecut şi a revenit acum, ca variantă de lucru preferată.
Mircea Băsescu: „Nici nu mă gândesc"
Mircea Băsescu pare greu de convins. Fără comentarii suplimentare, el a declarat, ieri, pentru ziarul "Adevărul": "Nu am de gând nici acum şi nici pe viitor să fac un asemenea demers. Bună ziua". Stelian Duţu, preşedintele organizaţiei judeţene a PD, a recunoscut că a purtat cu Mircea Băsescu o discuţie pe această temă mai de mult.
"Am mai discutat cu dl Mircea Băsescu şi acum un an şi jumătate, şi de atunci a respins ideea, având alte preocupări şi preferând să stea cât mai departe posibil de o implicare în politică. Nici soţia dumnealui, care în prezent este consilier local, nu va mai candida pentru vreun post", a afirmat Duţu.
În prezent, la nivelul tuturor reşedinţelor de judeţ se fac sondaje pentru a se stabili care sunt candidaţii PD pentru primarii. La Constanţa sunt vehiculate numele deputatului Laurenţiu Mironescu şi cel al senatorului Dorel Constantin Onaca.
Eckstein il vrea suspendat pe Basescu pentru Norica
Presedintele Comisiei juridice din Senat, udemeristul Eckstein Kovacs Peter, sustine ca refuzul presedintelui Traian Basescu de a o numi pe Norica Nicolai in fruntea Ministerului Justitiei este un motiv suficient pentru ca Parlamentul sa-l suspende din nou pe acesta din functia de sef al statului. „Eu consider ca data trecuta procedura suspendarii s-a inceput fara un temei juridic si faptic serios. Recunosc meritele lui Traian Basescu, insa acum, cu numirea Noricai Nicolai, nu respecta legea, Constitutia, aruncind astfel in aer intregul sistem
constitutional“, spune Eckstein. El sustine ca, potrivit deciziei Curtii Constitutionale in cazul numirii lui Adrian Cioroianu, presedintele are dreptul sa-si exprime punctul de vedere in legatura cu numirea unui ministru, „dar nu are drept de veto“.
constitutional“, spune Eckstein. El sustine ca, potrivit deciziei Curtii Constitutionale in cazul numirii lui Adrian Cioroianu, presedintele are dreptul sa-si exprime punctul de vedere in legatura cu numirea unui ministru, „dar nu are drept de veto“.
Omul de casa al lui Felix
Noul presedinte al conservatorilor s-a remarcat de-a lungul timpului prin relatia apropiata pe care a avut-o cu Dan Voiculescu si migrarea prin ograda mai multor partide.
Cariera ei politica incepe ca membru fondator al FSN, apoi Daniela Popa trece prin PDSR si ApR, iar la inceputul mileniului imbratiseaza doctrina conservatoare. Succesul ei in alegerile pentru sefia conservatorilor a ridicat insa mari semne de intrebare, existand acuzatii ca s-a realizat prin incalcarea Statutului partidului. In pofida haosului care domneste zilele acestea printre conservatori, celelalte partide dau semnale ca sunt interesate de o colaborare cu acestia dupa limpezirea apelor.
Vocea filialelor incepe sa dea semnalul unei revolte interne in PC
, dupa alegerea Danielei Popa in fruntea partidului. Ei acuza fosta conducere ca a actionat discretionar, refuzand organizarea celui de-al doilea tur pentru desemnarea castigatorului functiei supreme. Desi chiar si in vechiul Statut se precizeaza la articolul 74 ca "hotararile Congresului PC se adopta cu majoritatea simpla a voturilor delegatilor prezenti", Dan Voiculescu a ignorat acest lucru si a declarat-o castigatoare pe favorita sa, desi nu intrunise 50% plus
1 din numarul voturilor exprimate. Paradoxul este insa ca Statutul vechi a fost insa folosit doar pentru alegerea presedintelui, pentru celelalte functii fiind luat in considerare noul Statut. Astfel, a fost posibila alegerea lui Codrut Seres ca secretar general si atribuirea functiei de presedinte fondator lui Voiculescu. Mai mult, haosul care domneste la conservatori a facut ca la Congres sa apara 31 de vicepresedinti, chiar daca statutul prevede doar 19.
Traseista politic
Membrii PC pun acest gest al lui Voiculescu pe seama faptului ca acesta isi dorea cu orice pret ca Daniela Popa sa castige fotoliul de lider. Popa si-a inceput cariera politica in FSN si a trecut pe la PDSR si ApR, dar a ramas in afara Parlamentului din 2000. Din acel moment, ea a preluat functia de sef de cancelarie al presedintelui conservator, urcand rapid pe scara ierarhica si in 2002 a devenit membru in Biroul
Permanent al PC. In 2005, Daniela Popa devine doctor in economie, la Relatii Publice Internationale din cadrul ASE, unde preda si "domn profesor" Voiculescu.
Ca pe vremea lui Ceausescu
Florin Anghel ne-a declarat ca Statutul PC a fost incalcat intr-un mod brutal pentru ca Daniela Popa sa ajunga in fruntea conservatorilor. El il acuza pe Dan Voiculescu ca este responsabil pentru criza generata in partid, deoarece a tinut cu orice pret sa o impuna in fruntea PC pe favorita sa.
Cum comentati stilul
in care fost proclamata Daniela Popa presedinte?
S-a incalcat statutul si s-a actionat in stil dictatorial ca pe vremea lui Ceausescu. Si in statutul vechi se vorbea de majoritatea simpla pentru a fi ales. Daca statutul nou nu a intrat in vigoare, noi pe baza carui statut am ales presedintele fondator si secretarul general? Asta inseamna ca ei nu mai sunt in functie? Problema este acum la partid si la Voiculescu, deoarece este greu sa le mai vorbesti acum oamenilor despre democratie interna si egalitate de sanse. Este aproape imposibil sa mai creada cineva in ele.
Plecati din Partidul Conservator?
Nu am luat inca nici o decizie in acest sens. Ma voi consulta si cu colegii mei din filiala Prahova si vom stabili intr-o zi sau doua ce vom face. Le-am cerut sa mearga acasa, sa se linisteasca si apoi sa ne intalnim pentru a lua o decizie. Oricum exista o suparare teribila in randul membrilor, oamenii nu mai vor sa auda de ce s-a intamplat. Nu stiu daca vor lua decizia sa plece din partid, dar sunt extrem de suparati. La finalul Congresului, trei sferturi din delegati parasisera sala in semn de protest fata de ce s-a intamplat. Nu este o suparare doar la nivelul filialei care m-a sustinut.
De ce nu s-a organizat si turul doi pentru a se stabili castigatorul?
Daca se organiza si cel de-al doilea tur existau sanse mari ca sa castige tot Daniela Popa. Putea merge Sabin Cutas la oamenii lui si sa le ceara sa o sprijine pe Popa. Nu am inteles insa de ce a actionat in modul acesta brutal profesorul Dan Voiculescu. Daca ea era aleasa normal se punea capat acestei stari de tensiune care s-a creat la finalul Congresului.
Veti contesta alegerea Danielei Popa in functia de presedinte sau veti cere organizarea unui nou Congres?
Nu voi face asta. Nu este stilul meu sa generez tensiuni. Oamenii vor judeca singuri. Nu stiu daca nu o va face altcineva. Organizarea unui Congres extraordinar nu cred ca va rezolva lucrurile.
Cariera ei politica incepe ca membru fondator al FSN, apoi Daniela Popa trece prin PDSR si ApR, iar la inceputul mileniului imbratiseaza doctrina conservatoare. Succesul ei in alegerile pentru sefia conservatorilor a ridicat insa mari semne de intrebare, existand acuzatii ca s-a realizat prin incalcarea Statutului partidului. In pofida haosului care domneste zilele acestea printre conservatori, celelalte partide dau semnale ca sunt interesate de o colaborare cu acestia dupa limpezirea apelor.
Vocea filialelor incepe sa dea semnalul unei revolte interne in PC
, dupa alegerea Danielei Popa in fruntea partidului. Ei acuza fosta conducere ca a actionat discretionar, refuzand organizarea celui de-al doilea tur pentru desemnarea castigatorului functiei supreme. Desi chiar si in vechiul Statut se precizeaza la articolul 74 ca "hotararile Congresului PC se adopta cu majoritatea simpla a voturilor delegatilor prezenti", Dan Voiculescu a ignorat acest lucru si a declarat-o castigatoare pe favorita sa, desi nu intrunise 50% plus
1 din numarul voturilor exprimate. Paradoxul este insa ca Statutul vechi a fost insa folosit doar pentru alegerea presedintelui, pentru celelalte functii fiind luat in considerare noul Statut. Astfel, a fost posibila alegerea lui Codrut Seres ca secretar general si atribuirea functiei de presedinte fondator lui Voiculescu. Mai mult, haosul care domneste la conservatori a facut ca la Congres sa apara 31 de vicepresedinti, chiar daca statutul prevede doar 19.
Traseista politic
Membrii PC pun acest gest al lui Voiculescu pe seama faptului ca acesta isi dorea cu orice pret ca Daniela Popa sa castige fotoliul de lider. Popa si-a inceput cariera politica in FSN si a trecut pe la PDSR si ApR, dar a ramas in afara Parlamentului din 2000. Din acel moment, ea a preluat functia de sef de cancelarie al presedintelui conservator, urcand rapid pe scara ierarhica si in 2002 a devenit membru in Biroul
Permanent al PC. In 2005, Daniela Popa devine doctor in economie, la Relatii Publice Internationale din cadrul ASE, unde preda si "domn profesor" Voiculescu.
Ca pe vremea lui Ceausescu
Florin Anghel ne-a declarat ca Statutul PC a fost incalcat intr-un mod brutal pentru ca Daniela Popa sa ajunga in fruntea conservatorilor. El il acuza pe Dan Voiculescu ca este responsabil pentru criza generata in partid, deoarece a tinut cu orice pret sa o impuna in fruntea PC pe favorita sa.
Cum comentati stilul
in care fost proclamata Daniela Popa presedinte?
S-a incalcat statutul si s-a actionat in stil dictatorial ca pe vremea lui Ceausescu. Si in statutul vechi se vorbea de majoritatea simpla pentru a fi ales. Daca statutul nou nu a intrat in vigoare, noi pe baza carui statut am ales presedintele fondator si secretarul general? Asta inseamna ca ei nu mai sunt in functie? Problema este acum la partid si la Voiculescu, deoarece este greu sa le mai vorbesti acum oamenilor despre democratie interna si egalitate de sanse. Este aproape imposibil sa mai creada cineva in ele.
Plecati din Partidul Conservator?
Nu am luat inca nici o decizie in acest sens. Ma voi consulta si cu colegii mei din filiala Prahova si vom stabili intr-o zi sau doua ce vom face. Le-am cerut sa mearga acasa, sa se linisteasca si apoi sa ne intalnim pentru a lua o decizie. Oricum exista o suparare teribila in randul membrilor, oamenii nu mai vor sa auda de ce s-a intamplat. Nu stiu daca vor lua decizia sa plece din partid, dar sunt extrem de suparati. La finalul Congresului, trei sferturi din delegati parasisera sala in semn de protest fata de ce s-a intamplat. Nu este o suparare doar la nivelul filialei care m-a sustinut.
De ce nu s-a organizat si turul doi pentru a se stabili castigatorul?
Daca se organiza si cel de-al doilea tur existau sanse mari ca sa castige tot Daniela Popa. Putea merge Sabin Cutas la oamenii lui si sa le ceara sa o sprijine pe Popa. Nu am inteles insa de ce a actionat in modul acesta brutal profesorul Dan Voiculescu. Daca ea era aleasa normal se punea capat acestei stari de tensiune care s-a creat la finalul Congresului.
Veti contesta alegerea Danielei Popa in functia de presedinte sau veti cere organizarea unui nou Congres?
Nu voi face asta. Nu este stilul meu sa generez tensiuni. Oamenii vor judeca singuri. Nu stiu daca nu o va face altcineva. Organizarea unui Congres extraordinar nu cred ca va rezolva lucrurile.
Deputatii juristi au introdus in Codul Penal o infractiune pentru Basescu: inalta tradare
Deputatii juristi au decis ca doar seful statului poate fi capabil de... înalta tradare si au decis sa introduca aceasta infractiune si în Codul Penal. Pâna acum, legea penala definea doar infractiunea de tradare, dar ieri, Comisia juridica a remarcat ca exista o discrepanta între ceea ce spune Constitutia si ceea ce prevede Codul Penal. Potrivit Legii fundamentale, art. 96 alin. 1, „Camera Deputatilor si Senatul pot hotarî, cu votul a cel putin doua treimi din numarul deputatilor si senatorilor, punerea sub acuzare a presedintelui României pentru înalta tradare”. Deputatul PSD Eugen Nicolicea a remarcat însa ca înalta tradare nu e definita si de Codul Penal. Prin urmare, a introdus un amendament potrivit caruia fapta prevazuta la art. 155 CP savarsita de presedintele în functie constituie infractiune de înalta tradare si se pedepseste cu detentie pe viata
sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani. Nicolicea a explicat ca doar seful statului care are relatii la cel mai înalt nivel poate afecta interesele economice si politice ale statului, iar eventualele sale fapte pot fi incluse la categoria înalta tradare, si nu la tradare, „ca în cazul unui muritor de rând”. Pe de alta parte, deputatii au reintrodus în Codul Penal si un alt articol despre care afirma ca ar fi fost „eliminat pe sest” de fostul ministru al justitiei Monica Macovei. Este vorba de art. 168 CP cu privire la comunicarea sau raspândirea de date si informatii false sau de documente falsificate de natura sa puna în pericol siguranta statului si relatiile internationale ale României, fapte ce se pedepsesc cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Presedintele Comisiei juridice, conservatorul Sergiu Andon, a spus ca asemenea fapte au fost facute „de un anumit demnitar român care împuia urechile Comisiei Europene cu tot felul de minciuni despre situatia Codului Penal de la noi si despre cum stagneaza Parlamentul reforma în justitie, chiar daca noi votam legile. Or, respectivul demnitar anunta ca nu exista acele reglementari si nu facea decât sa puna în pericol relatiile externe ale României. E vorba de Monica Macovei si, desigur, prin grija ei, infractiunea de raspândire de informatii false disparuse din Codul Penal”, a mai explicat Andon, aratând ca acum deputatii au reintrodus articolul în textul legii. Comisia juridica a votat cele doua amendamente cu 9 voturi pentru, 5 împotriva si o abtinere. Camera Deputatilor are rol decizional în votul asupra Legii de modificare a Codului Penal.
sau cu închisoare de la 15 la 20 de ani. Nicolicea a explicat ca doar seful statului care are relatii la cel mai înalt nivel poate afecta interesele economice si politice ale statului, iar eventualele sale fapte pot fi incluse la categoria înalta tradare, si nu la tradare, „ca în cazul unui muritor de rând”. Pe de alta parte, deputatii au reintrodus în Codul Penal si un alt articol despre care afirma ca ar fi fost „eliminat pe sest” de fostul ministru al justitiei Monica Macovei. Este vorba de art. 168 CP cu privire la comunicarea sau raspândirea de date si informatii false sau de documente falsificate de natura sa puna în pericol siguranta statului si relatiile internationale ale României, fapte ce se pedepsesc cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Presedintele Comisiei juridice, conservatorul Sergiu Andon, a spus ca asemenea fapte au fost facute „de un anumit demnitar român care împuia urechile Comisiei Europene cu tot felul de minciuni despre situatia Codului Penal de la noi si despre cum stagneaza Parlamentul reforma în justitie, chiar daca noi votam legile. Or, respectivul demnitar anunta ca nu exista acele reglementari si nu facea decât sa puna în pericol relatiile externe ale României. E vorba de Monica Macovei si, desigur, prin grija ei, infractiunea de raspândire de informatii false disparuse din Codul Penal”, a mai explicat Andon, aratând ca acum deputatii au reintrodus articolul în textul legii. Comisia juridica a votat cele doua amendamente cu 9 voturi pentru, 5 împotriva si o abtinere. Camera Deputatilor are rol decizional în votul asupra Legii de modificare a Codului Penal.
Iliescu i-a cerut lui Geoană să-i spună până sâmbătă data Consiliului Naţional
Ion Iliescu nu mai are răbdare. Are nevoie de o platformă de pe care să vorbească partidului şi o vrea cât mai repede. Ieri, la şedinţa Biroului
Permanent, el i-a cerut lui Mircea Geoană în mod imperativ să nu mai amâne data Consiliului Naţional, al doilea for al partidului ca importanţă după Congres.
La Consiliu, Iliescu vrea să dea citire unei „analize” critice asupra PSD post-europarlamentare şi va încerca să-l readucă pe Adrian Năstase în conducerea formaţiunii, sprijinind o candidatură a acestuia pentru funcţia de şef al Consiliului Naţional.
Geoană a promis că, până sâmbătă seara, va avea o dată pentru Ion Iliescu. Preşedintele PSD are de gând să-i ducă, în acest week-end, pe vicepreşedinţii săi undeva „la aer curat şi linişte”, ca să pună la punct, departe de urechile presei, strategia referitoare la organizarea Consiliului.
Nu s-a stabilit încă un loc bine definit pentru întâlnire, existând, până acum, propunerea ca reuniunea informală să aibă loc undeva, în judeţul Argeş, acolo unde liderul local, Constantin Nicolescu, are mai multe proprietăţi discrete, pe care le-a mai pus la dispoziţia partidului.
Pesediştii ar urma să aibă o primă discuţie vineri noaptea şi încă una sâmbătă. Ion Iliescu a aflat de plecarea din Bucureşti a lui Geoană&Comp. şi şi-ar fi exprimat intenţia de a participa şi el la discuţii. Până acum, Ion Iliescu a refuzat cu încăpăţânare să participe la orice manifestare pesedistă desfăşurată în afara Capitalei, motivând că şedinţele de partid se cuvine să aibă loc în cadrul lor statutar.
De data aceasta însă, miza Consiliului pare foarte mare pentru Ion Iliescu. Liderii PSD erau ieri sceptici că Ion lliescu va merge până acolo încât să provoace o discuţie referitoare la convocarea unui Congres extraordinar, bazându-se pe „înţelepciunea” acestuia de a nu crea tensiuni în partid într-un an electoral.
La câteva luni de la demisia sa din funcţia de vicepreşedinte din cauza unui conflict cu Mircea Geoană şi Marian Vanghelie, senatorul Vasile Dâncu a revenit ieri în conducere, participând, în calitate de şef al PSD Cluj, la şedinţa Biroului Permanent. După cum a anunţat Mircea Geoană, probabil că Vasile Dâncu, revenit la sentimente mai bune faţă de colegi, va face toate diligenţele „statutare şi procedurale” pentru a-şi recăpăta funcţia de vice.
Permanent, el i-a cerut lui Mircea Geoană în mod imperativ să nu mai amâne data Consiliului Naţional, al doilea for al partidului ca importanţă după Congres.
La Consiliu, Iliescu vrea să dea citire unei „analize” critice asupra PSD post-europarlamentare şi va încerca să-l readucă pe Adrian Năstase în conducerea formaţiunii, sprijinind o candidatură a acestuia pentru funcţia de şef al Consiliului Naţional.
Geoană a promis că, până sâmbătă seara, va avea o dată pentru Ion Iliescu. Preşedintele PSD are de gând să-i ducă, în acest week-end, pe vicepreşedinţii săi undeva „la aer curat şi linişte”, ca să pună la punct, departe de urechile presei, strategia referitoare la organizarea Consiliului.
Nu s-a stabilit încă un loc bine definit pentru întâlnire, existând, până acum, propunerea ca reuniunea informală să aibă loc undeva, în judeţul Argeş, acolo unde liderul local, Constantin Nicolescu, are mai multe proprietăţi discrete, pe care le-a mai pus la dispoziţia partidului.
Pesediştii ar urma să aibă o primă discuţie vineri noaptea şi încă una sâmbătă. Ion Iliescu a aflat de plecarea din Bucureşti a lui Geoană&Comp. şi şi-ar fi exprimat intenţia de a participa şi el la discuţii. Până acum, Ion Iliescu a refuzat cu încăpăţânare să participe la orice manifestare pesedistă desfăşurată în afara Capitalei, motivând că şedinţele de partid se cuvine să aibă loc în cadrul lor statutar.
De data aceasta însă, miza Consiliului pare foarte mare pentru Ion Iliescu. Liderii PSD erau ieri sceptici că Ion lliescu va merge până acolo încât să provoace o discuţie referitoare la convocarea unui Congres extraordinar, bazându-se pe „înţelepciunea” acestuia de a nu crea tensiuni în partid într-un an electoral.
La câteva luni de la demisia sa din funcţia de vicepreşedinte din cauza unui conflict cu Mircea Geoană şi Marian Vanghelie, senatorul Vasile Dâncu a revenit ieri în conducere, participând, în calitate de şef al PSD Cluj, la şedinţa Biroului Permanent. După cum a anunţat Mircea Geoană, probabil că Vasile Dâncu, revenit la sentimente mai bune faţă de colegi, va face toate diligenţele „statutare şi procedurale” pentru a-şi recăpăta funcţia de vice.
Erste Bank aproape de listarea la BVB
Consiliul Bursei de Valori va stabili, maine, momentul listarii actiunilor Erste Bank pe piata de la Bucuresti, a declarat Rares Nilas, membru al Consiliului, potrivit Mediafax.
Erste Bank, care controleaza BCR, a transmis la Bursa documentatia pentru listare, care trebuie avizata initial de Comisia de admitere la tranzactionare si, ulterior, de Consiliul Bursei. Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) a emis, la finele lunii octombrie din 2007, un atestat prin care confirma ca banca austriaca indeplineste cerintele legale pentru intrarea la BVB. Listarea Erste Bank va fi realizata prin "passporting", operatiune care presupune aprobarea de catre autoritatea de supraveghere a pietei din tara de origine a emitentului (Austria, in cazul Erste) a unui prospect care sa fie acceptat de autoritatea altui stat membru ca suport al unei oferte publice sau pentru admiterea la tranzactionare a titlurilor. Erste Bank, listata la bursele din Viena si Praga, a raportat, pentru primele noua luni din 2007, un profit net dupa plata intereselor minoritare de 837,9 milioane de euro, mai mare cu 27,9% fata de perioada similara din 2006, iar valoarea totala a activelor detinute de grup a crescut cu 10,4% fata de finele anului 2006, la 200,6 miliarde de euro. Profitul operational obtinut de grupul austriac in perioada ianuarie-septembrie a fost de 4,5 miliarde de euro, in crestere cu 28,8% comparativ cu primele noua luni ale anului trecut.
Erste Bank, care controleaza BCR, a transmis la Bursa documentatia pentru listare, care trebuie avizata initial de Comisia de admitere la tranzactionare si, ulterior, de Consiliul Bursei. Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM) a emis, la finele lunii octombrie din 2007, un atestat prin care confirma ca banca austriaca indeplineste cerintele legale pentru intrarea la BVB. Listarea Erste Bank va fi realizata prin "passporting", operatiune care presupune aprobarea de catre autoritatea de supraveghere a pietei din tara de origine a emitentului (Austria, in cazul Erste) a unui prospect care sa fie acceptat de autoritatea altui stat membru ca suport al unei oferte publice sau pentru admiterea la tranzactionare a titlurilor. Erste Bank, listata la bursele din Viena si Praga, a raportat, pentru primele noua luni din 2007, un profit net dupa plata intereselor minoritare de 837,9 milioane de euro, mai mare cu 27,9% fata de perioada similara din 2006, iar valoarea totala a activelor detinute de grup a crescut cu 10,4% fata de finele anului 2006, la 200,6 miliarde de euro. Profitul operational obtinut de grupul austriac in perioada ianuarie-septembrie a fost de 4,5 miliarde de euro, in crestere cu 28,8% comparativ cu primele noua luni ale anului trecut.
Taxa de poluare se va plati si in cazul schimbarii motorului
Un articol al proiectului de ordonanta de urgenta privind taxa de poluare a panicat opinia publica pentru cateva zile. O formulare nefericita si ambigua induce ideea ca taxa de poluare s-ar putea aplica nu numai masinilor nou-inmatriculate in Romania, ci si in cazul vanzarii vehiculelor deja inmatriculate.
Punctul b) al articolului 4 precizeaza ca obligatia de plata a taxei intervine atat cu ocazia primei inmatriculari, cat si “la înregistrarea modificarii unui autovehicul în evidentele Directiei Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a vehiculelor (DRPCIV) din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative”.
Toti cei care au citit articolul din ordonanta s-au gandit automat ca Guvernul vrea sa aplice taxa si la revanzarea unei masini, avand in vedere ca si o vanzare-cumparare este insotita de o „inregistrare a modificarii” in evidente. Neoficial, reprezentantii DRPCIV ne-au marturisit ca nu stiu la ce a facut referire MEF si vor lamuri paragraful cu pricina impreuna cu cei de la Finante
. Contactat de SFin, Ministerul Economiei si Finantelor a precizat ca „punctul b) din art. 4 al ordonantei de urgenta privind taxa pe poluare pentru autovehicule nu înseamna schimbarea proprietarului, ci recarosare sau modificarea caracteristicilor autovehiculului asa cum sunt definite de Registrul Auto
Român sau DRPCIV”. Recarosarea nu are logica sa fie luata in seama, deoarece nu presupune modificari ale elementelor din calculul taxei. Dar un motor nou ar putea schimba acesti parametri, de exemplu prin cresterea capacitatii cilindrice. In acel moment, proprietarul ar trebui sa plateasca o noua taxa. Deocamdata, acest lucru nu este reglementat de ordonanta in limba romana, ceea ce ar putea duce la abuzuri prin interpretarea textului art. 4. Cei din Ministerul Economiei si Finantelor sustin ca vor detalia aliniatul b) in normele de aplicare. Dar nu stim daca va fi datorata doar o diferenta intre taxa veche si cea recalculata sau va fi perceputa o noua taxa integral. Oricum, plata taxei la fiecare vanzare ar fi contrazis spiritul legii, care sustine achitarea unei singure taxe pentru intreaga perioada de viata
a autovehiculului.
Punctul b) al articolului 4 precizeaza ca obligatia de plata a taxei intervine atat cu ocazia primei inmatriculari, cat si “la înregistrarea modificarii unui autovehicul în evidentele Directiei Regim Permise de Conducere si Inmatriculare a vehiculelor (DRPCIV) din cadrul Ministerului Internelor si Reformei Administrative”.
Toti cei care au citit articolul din ordonanta s-au gandit automat ca Guvernul vrea sa aplice taxa si la revanzarea unei masini, avand in vedere ca si o vanzare-cumparare este insotita de o „inregistrare a modificarii” in evidente. Neoficial, reprezentantii DRPCIV ne-au marturisit ca nu stiu la ce a facut referire MEF si vor lamuri paragraful cu pricina impreuna cu cei de la Finante
. Contactat de SFin, Ministerul Economiei si Finantelor a precizat ca „punctul b) din art. 4 al ordonantei de urgenta privind taxa pe poluare pentru autovehicule nu înseamna schimbarea proprietarului, ci recarosare sau modificarea caracteristicilor autovehiculului asa cum sunt definite de Registrul Auto
Român sau DRPCIV”. Recarosarea nu are logica sa fie luata in seama, deoarece nu presupune modificari ale elementelor din calculul taxei. Dar un motor nou ar putea schimba acesti parametri, de exemplu prin cresterea capacitatii cilindrice. In acel moment, proprietarul ar trebui sa plateasca o noua taxa. Deocamdata, acest lucru nu este reglementat de ordonanta in limba romana, ceea ce ar putea duce la abuzuri prin interpretarea textului art. 4. Cei din Ministerul Economiei si Finantelor sustin ca vor detalia aliniatul b) in normele de aplicare. Dar nu stim daca va fi datorata doar o diferenta intre taxa veche si cea recalculata sau va fi perceputa o noua taxa integral. Oricum, plata taxei la fiecare vanzare ar fi contrazis spiritul legii, care sustine achitarea unei singure taxe pentru intreaga perioada de viata
a autovehiculului.
Romtelecom: Angajatii care pleaca vor primi salarii compensatorii
Reducerea locurilor de munca cu un numar ce nu va depasi 2.500 de pozitii anul acesta se va face conform contractului colectiv de munca, iar salariatii care vor parasi Romtelecom vor primi salarii compensatorii si, in cazurile unde este posibil, suport in gasirea unui alt loc de munca.
Precizarea a fost facuta pentru DailyBusiness de oficialii operatorului telecom.
"Se va merge pe principiul intelegerii amiabile", a spus un reprezentant al Romtelecom. Acesta a explicat ca in urmatoarele luni compania va derula un proces de evaluare compus din evaluarea proceselor interne, precum si a performantei angajatilor din diverse zone ale companiei.
"Abia in urma acestui proces de evaluare va fi stabilit numarul exact de pozitii care va fi restrans", a mai spus reprezentantul Romtelecom.
Precizarea a fost facuta pentru DailyBusiness de oficialii operatorului telecom.
"Se va merge pe principiul intelegerii amiabile", a spus un reprezentant al Romtelecom. Acesta a explicat ca in urmatoarele luni compania va derula un proces de evaluare compus din evaluarea proceselor interne, precum si a performantei angajatilor din diverse zone ale companiei.
"Abia in urma acestui proces de evaluare va fi stabilit numarul exact de pozitii care va fi restrans", a mai spus reprezentantul Romtelecom.
Start la finanţările pentru IMM-uri
Peste 26 milioane de euro din bugetul de stat vor fi disponibile luna viitoare, iar 70 de milioane de euro din fonduri europene vor putea fi accesate în martie şi iunie.
Managerii micilor afaceri care vor să obţină finanţări europene sau de la bugetul de stat trebuie să-şi pregătească dosarele. Primii bani alocaţi din bugetul de stat pentru finanţarea afacerilor mici şi mijlocii vor fi disponibili începând cu luna februarie, potrivit lui Ovidiu Silaghi, ministrul pentru IMM, comerţ, turism şi profesii liberale.
Pentru început, vor fi disponibile doar câteva din cele 12 programe prin care 100 de milioane de lei (26,5 milioane de euro) de la stat vor finanţa micile afaceri, urmând ca în perioada următoare să poată fi accesaţi şi banii pentru restul programelor.
Evaluare în judeţe
Întreprinzătorii mici şi mijlocii vor depune on-line cererile de finanţare. Iar reprezentanţii firmelor selectate nu vor mai trebui să se deplaseze la Bucureşti pentru analiza dosarelor. Evaluarea va fi făcută, cel mai probabil, la oficiile teritoriale ale ministerului de la Târgu-Mureş, Timişoara, Craiova, Constanţa, Iaşi, Galaţi, Cluj şi Braşov, potrivit ministrului Ovidiu Silaghi.
Astfel, banii din aceste fonduri vor ajunge la femeile-manageri, la tinerii întreprinzători care vor să demareze o afacere sau la organizarea de târguri pentru IMM-uri. De asemenea, aceste sume vor fi acordate proiectelor de meşteşuguri şi artizanat, pentru înfiinţarea şi dezvoltarea incubatoarelor de afaceri, pentru acoperirea costurilor de consultanţă etc. Aceste finanţări de la buget pot fi obţinute de firme mici şi mijlocii, iar unele chiar şi de persoane fizice.
Primele fonduri europene, din martie
Mult mai mulţi bani pentru afacerile mici şi mijlocii vor veni însă prin fondurile structurale. Ministerul pentru IMM-uri coordonează fondurile cuprinse în Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE). De aici, pentru IMM-uri vor fi disponibile aproape 70 de milioane de euro. Aceşti bani vor veni în două tranşe. Alocările pentru investiţiile destinate IMM-urilor din sectorul producţiei vor veni în luna martie, iar fondurile pentru implementarea standardelor europene şi pentru accesul pe noi pieţe vor putea fi accesate începând cu luna iunie, potrivit reprezentanţilor ministerului.
Primele scheme de finanţare care vor fi lansate sunt susţinerea financiară pentru consultanţă şi cea pentru investiţii. Dacă pentru consultanţă poate fi obţinută o finanţ are nerambursabilă de 10.000 de euro, pentru investitiţii sumele ajung la 1,5 milioane de euro.
Întreprinderile mici îşi pot acoperi costurile proiectelor în proporţie de 50% dacă sunt din regiunea Bucureşti-Ilfov şi de 60% dacă funcţionează în celelalte regiuni. Companiile mijlocii din Bucureşti-Ilfov beneficiază de finanţ are nerambursabilă de maxim 60%, iar cele din restul regiunilor - de 70% din costuri.
CONDIŢII
Restanţierii la credite ratează fondurile UE
Firmele care încearcă să obţină finanţări europene trebuie să aibă cel puţin un an de la înfiinţare, unele dintre programe solicitând chiar o existenţă de doi ani. În plus
, îşi vor putea susţine dezvoltarea din fonduri postaderare doar companiile care au obţinut venit din activitate în anul anterior depunerii proiectului. Cele care nu şi-au plătit impozitele, taxele şi contribuţiile de asigurări sociale la bugetul de stat nu vor fi acceptate. La fel şi întreprinderile care au restanţe în returnarea creditelor, la data depunerii cererii de finanţare, sau cele aflate în stare de insolvenţă, faliment ori lichidare
. Pe lângă dovezile care să ateste îndeplinirea acestor condiţii, proiectul mai trebuie să conţină studiile de fezabilitate, certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construcţie, acolo unde este cazul.
Managerii micilor afaceri care vor să obţină finanţări europene sau de la bugetul de stat trebuie să-şi pregătească dosarele. Primii bani alocaţi din bugetul de stat pentru finanţarea afacerilor mici şi mijlocii vor fi disponibili începând cu luna februarie, potrivit lui Ovidiu Silaghi, ministrul pentru IMM, comerţ, turism şi profesii liberale.
Pentru început, vor fi disponibile doar câteva din cele 12 programe prin care 100 de milioane de lei (26,5 milioane de euro) de la stat vor finanţa micile afaceri, urmând ca în perioada următoare să poată fi accesaţi şi banii pentru restul programelor.
Evaluare în judeţe
Întreprinzătorii mici şi mijlocii vor depune on-line cererile de finanţare. Iar reprezentanţii firmelor selectate nu vor mai trebui să se deplaseze la Bucureşti pentru analiza dosarelor. Evaluarea va fi făcută, cel mai probabil, la oficiile teritoriale ale ministerului de la Târgu-Mureş, Timişoara, Craiova, Constanţa, Iaşi, Galaţi, Cluj şi Braşov, potrivit ministrului Ovidiu Silaghi.
Astfel, banii din aceste fonduri vor ajunge la femeile-manageri, la tinerii întreprinzători care vor să demareze o afacere sau la organizarea de târguri pentru IMM-uri. De asemenea, aceste sume vor fi acordate proiectelor de meşteşuguri şi artizanat, pentru înfiinţarea şi dezvoltarea incubatoarelor de afaceri, pentru acoperirea costurilor de consultanţă etc. Aceste finanţări de la buget pot fi obţinute de firme mici şi mijlocii, iar unele chiar şi de persoane fizice.
Primele fonduri europene, din martie
Mult mai mulţi bani pentru afacerile mici şi mijlocii vor veni însă prin fondurile structurale. Ministerul pentru IMM-uri coordonează fondurile cuprinse în Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (POS CCE). De aici, pentru IMM-uri vor fi disponibile aproape 70 de milioane de euro. Aceşti bani vor veni în două tranşe. Alocările pentru investiţiile destinate IMM-urilor din sectorul producţiei vor veni în luna martie, iar fondurile pentru implementarea standardelor europene şi pentru accesul pe noi pieţe vor putea fi accesate începând cu luna iunie, potrivit reprezentanţilor ministerului.
Primele scheme de finanţare care vor fi lansate sunt susţinerea financiară pentru consultanţă şi cea pentru investiţii. Dacă pentru consultanţă poate fi obţinută o finanţ are nerambursabilă de 10.000 de euro, pentru investitiţii sumele ajung la 1,5 milioane de euro.
Întreprinderile mici îşi pot acoperi costurile proiectelor în proporţie de 50% dacă sunt din regiunea Bucureşti-Ilfov şi de 60% dacă funcţionează în celelalte regiuni. Companiile mijlocii din Bucureşti-Ilfov beneficiază de finanţ are nerambursabilă de maxim 60%, iar cele din restul regiunilor - de 70% din costuri.
CONDIŢII
Restanţierii la credite ratează fondurile UE
Firmele care încearcă să obţină finanţări europene trebuie să aibă cel puţin un an de la înfiinţare, unele dintre programe solicitând chiar o existenţă de doi ani. În plus
, îşi vor putea susţine dezvoltarea din fonduri postaderare doar companiile care au obţinut venit din activitate în anul anterior depunerii proiectului. Cele care nu şi-au plătit impozitele, taxele şi contribuţiile de asigurări sociale la bugetul de stat nu vor fi acceptate. La fel şi întreprinderile care au restanţe în returnarea creditelor, la data depunerii cererii de finanţare, sau cele aflate în stare de insolvenţă, faliment ori lichidare
. Pe lângă dovezile care să ateste îndeplinirea acestor condiţii, proiectul mai trebuie să conţină studiile de fezabilitate, certificatele de urbanism şi autorizaţiile de construcţie, acolo unde este cazul.
Sefii Societe Generale stiau de brokerul problema
Conducerea bancii a fost avertizata din noiembrie despre plasamentele care au adus pierderi de miliarde. Un sef din Société Générale a vindut actiuni pe 9 ianuarie 2008.
Conducerea Société Générale, banca prejudiciata cu aproape 5 miliarde de euro de catre un broker, stia despre actiunile angajatului inca din luna noiembrie 2007, sustine procurorul general al Parisului, citat de Reuters. Mai mult, unul dintre oficialii grupului bancar francez a vindut titluri Société Générale in valoare de peste 85 de milioane de euro inca de pe 9 ianuarie, cu zece zile inainte de ziua in care oficialii bancii spun ca au descoperit frauda. In plus
, doua fundatii apropiate directorului Soc. Gen., Robert A. Day Foundation si Kelly Day Foundation, au vindut, pe 10 ianuarie, actiuni Société Générale in valoare de 8,63 milioane de euro, respectiv de 959.066 de euro. In urma tranzactiilor neautorizate efectuate de traderul Jerome Kerviel Société Générale a inregistrat pierderi de 4,9 miliarde de euro, pe care le-a anuntat saptamina trecuta. Oficialii bancii au afirmat ca nu au stiut despre tranzactiile ilicite pina cind Kerviel nu a fost intrebat despre acestea de catre superiorii sai, in urma cu zece zile.
Société Générale a admis ca o eroare in sistemul de control al bancii a permis traderului sa efectueze o investitie riscanta de 50 de miliarde de euro pe bursele europene, dar s-a aparat
impotriva acuzatiilor ca nu a administrat corect scandalul fraudei de 4,9 miliarde de euro, potrivit Reuters.
Avocatul lui Kerviel, Christian Charriere-Bournazel, a declarat ca acesta si-a facut datoria de trader prin asumarea de riscuri si a acuzat banca franceza ca l-a expus unei „linsari“ publice, lasindu-l sa poarte toata vina. „Nu a delapidat pe nimeni, nu a luat un singur cent pentru el, ci doar si-a facut datoria cit de bine a putut“, a declarat avocat
Conducerea Société Générale, banca prejudiciata cu aproape 5 miliarde de euro de catre un broker, stia despre actiunile angajatului inca din luna noiembrie 2007, sustine procurorul general al Parisului, citat de Reuters. Mai mult, unul dintre oficialii grupului bancar francez a vindut titluri Société Générale in valoare de peste 85 de milioane de euro inca de pe 9 ianuarie, cu zece zile inainte de ziua in care oficialii bancii spun ca au descoperit frauda. In plus
, doua fundatii apropiate directorului Soc. Gen., Robert A. Day Foundation si Kelly Day Foundation, au vindut, pe 10 ianuarie, actiuni Société Générale in valoare de 8,63 milioane de euro, respectiv de 959.066 de euro. In urma tranzactiilor neautorizate efectuate de traderul Jerome Kerviel Société Générale a inregistrat pierderi de 4,9 miliarde de euro, pe care le-a anuntat saptamina trecuta. Oficialii bancii au afirmat ca nu au stiut despre tranzactiile ilicite pina cind Kerviel nu a fost intrebat despre acestea de catre superiorii sai, in urma cu zece zile.
Société Générale a admis ca o eroare in sistemul de control al bancii a permis traderului sa efectueze o investitie riscanta de 50 de miliarde de euro pe bursele europene, dar s-a aparat
impotriva acuzatiilor ca nu a administrat corect scandalul fraudei de 4,9 miliarde de euro, potrivit Reuters.
Avocatul lui Kerviel, Christian Charriere-Bournazel, a declarat ca acesta si-a facut datoria de trader prin asumarea de riscuri si a acuzat banca franceza ca l-a expus unei „linsari“ publice, lasindu-l sa poarte toata vina. „Nu a delapidat pe nimeni, nu a luat un singur cent pentru el, ci doar si-a facut datoria cit de bine a putut“, a declarat avocat
Fermierii şi micii procesatori de lapte declară război supermarketurilor
„În România se cumpără cel mai ieftin lapte de la producător din toate ţările Uniunii Europene şi este printre cel mai scump lapte vândut consumatorilor”. Aceasta este concluzia la care au ajuns fermierii autohtoni şi Ministerul Agriculturii.
De pildă, în Germania (Bavaria) preţul laptelui la producător este 0,43 euro, în Olanda – 0,44 euro, în România – aproape 0,21 euro. Conform producătorilor şi micilor procesatori, peste 50% din preţul plătit de consumatori merge în conturile supermarketurilor care ”cu sprijinul autorităţilor române au pus monopol pe tot ce înseamnă producţie alimentară”.
„Noi nu luăm decât 8.000 de lei vechi pe un litru de lapte, cel mult 12.000 de lei pe laptele conform cu normele UE, cu 3,5 grăsime. În magazin, după ce a fost smântânit, ajunge la 40.000 de lei. Din lapte pierd producătorii şi consumatorii, şi câştigă marii procesatori şi supermarketurile. Declarăm un război pe faţă şi dur împotriva detailiştilor. De acum înainte protestele de stradă o să le organizăm în faţa supermarketurilor în care până şi leuşteanul este adus din import. Am investit tot ce avem în ferme, ne-am chinuit copiii, familiile şi suntem obligaţi să ne vindem producţia pe degeaba”, a tunat, ieri, Costel Caraş, liderul sindicatului crescătorilor de taurine.
Invitaţia la negocieri , fără succes
Înainte să ascută securea războiului, fermierii au invitat procesatorii şi reprezentanţii marilor supermarketuri să discute preţul laptelui. Din 400 de adrese trimise procesatorilor, au onorat invitaţia doar 8 firme şi acelea de talie mică.
Nici un supermarket nu şi-au trimis reprezentanţii. „ De nesimţiţi şi lacomi ce sunt n-au venit”, au mârâit producătorii. Micii procesatori au explicat că şi ei se luptă să supravieţuiască şi nu îşi pot amortiza investiţiile făcute pentru alinierea la normele UE. De pildă, la o fabrică de procesare din Botoşani, preţul laptelui, la poartă, este de 16.000 de lei vechi. Caşcavalul, de asemenea, este produs
la jumătate de preţ faţă de cel mai ieftin sortiment din magazine – 110.000 de lei vechi.
„Am încercat să vindem în supermarketuri, dar lista de taxe este foarte mare. Numai taxa de intrare în magazin este de 10.000 de euro. Apoi este foarte dificil să prinzi loc pe raft în magazin”, a explicat reprezentantul firmei din Botoşani.
Comisia Europeană ar putea declanşa o investigaţie
Situaţia din România se pare că nu este unică în UE. Problema supermarketurilor care „controlează unicul acces real al fermierilor la consumatorii UE” şi „potenţiala pierdere a diversităţii produselor” i-au făcut pe parlamentarii UE să ceră Comisiei Europene să „investigheze impactul pe care îl are concentrarea sectorului supermarket din UE” şi „să evalueze orice abuz de poziţie dominantă”.
De pildă, în Germania (Bavaria) preţul laptelui la producător este 0,43 euro, în Olanda – 0,44 euro, în România – aproape 0,21 euro. Conform producătorilor şi micilor procesatori, peste 50% din preţul plătit de consumatori merge în conturile supermarketurilor care ”cu sprijinul autorităţilor române au pus monopol pe tot ce înseamnă producţie alimentară”.
„Noi nu luăm decât 8.000 de lei vechi pe un litru de lapte, cel mult 12.000 de lei pe laptele conform cu normele UE, cu 3,5 grăsime. În magazin, după ce a fost smântânit, ajunge la 40.000 de lei. Din lapte pierd producătorii şi consumatorii, şi câştigă marii procesatori şi supermarketurile. Declarăm un război pe faţă şi dur împotriva detailiştilor. De acum înainte protestele de stradă o să le organizăm în faţa supermarketurilor în care până şi leuşteanul este adus din import. Am investit tot ce avem în ferme, ne-am chinuit copiii, familiile şi suntem obligaţi să ne vindem producţia pe degeaba”, a tunat, ieri, Costel Caraş, liderul sindicatului crescătorilor de taurine.
Invitaţia la negocieri , fără succes
Înainte să ascută securea războiului, fermierii au invitat procesatorii şi reprezentanţii marilor supermarketuri să discute preţul laptelui. Din 400 de adrese trimise procesatorilor, au onorat invitaţia doar 8 firme şi acelea de talie mică.
Nici un supermarket nu şi-au trimis reprezentanţii. „ De nesimţiţi şi lacomi ce sunt n-au venit”, au mârâit producătorii. Micii procesatori au explicat că şi ei se luptă să supravieţuiască şi nu îşi pot amortiza investiţiile făcute pentru alinierea la normele UE. De pildă, la o fabrică de procesare din Botoşani, preţul laptelui, la poartă, este de 16.000 de lei vechi. Caşcavalul, de asemenea, este produs
la jumătate de preţ faţă de cel mai ieftin sortiment din magazine – 110.000 de lei vechi.
„Am încercat să vindem în supermarketuri, dar lista de taxe este foarte mare. Numai taxa de intrare în magazin este de 10.000 de euro. Apoi este foarte dificil să prinzi loc pe raft în magazin”, a explicat reprezentantul firmei din Botoşani.
Comisia Europeană ar putea declanşa o investigaţie
Situaţia din România se pare că nu este unică în UE. Problema supermarketurilor care „controlează unicul acces real al fermierilor la consumatorii UE” şi „potenţiala pierdere a diversităţii produselor” i-au făcut pe parlamentarii UE să ceră Comisiei Europene să „investigheze impactul pe care îl are concentrarea sectorului supermarket din UE” şi „să evalueze orice abuz de poziţie dominantă”.
Felix năpârleşte, dar nu se predă
Voiculescu se pregăteşte să ofere PC, plus
patru Antene, celui care-i va asigura supravieţuirea politică.
Sunt vremuri triste pentru foştii turnători ai Securităţii, ajunşi acum miliardari şi politicieni. Dan Voiculescu, zis Felix în documentele Securităţii, nu mai reuşeşte să fie ascultat nici măcar de oamenii din partidul pe care l-a creat şi pe care l-a dus în spate timp de peste zece ani. În fapt, ceea ce s-a întâmplat duminică, la congresul Partidului Conservator, este un fenomen curent în politica românească. Atunci când partidul se prăbuşeşte în sondaje, unii dintre liderii săi se pregătesc să-şi găsească un viitor la alte formaţiuni. Schema pe care o aplică preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Florin Anghel, este, deci, una clasică.
Omul îşi creează un statut de disident în interiorul partidului şi îşi asigură vizibilitate în media, astfel încât, în momentul dezertării, să dea o copită cât mai puternică foştilor săi sponsori. Anghel, care, privind din perspectiva viitoarelor alegeri locale, are o funcţie extrem de importantă, are toate şansele să-şi negocieze o poziţie solidă în partidul care-l va adopta. Cât despre Felix şi formaţiunea sa de buzunar, să nu le plângem de milă.
Atâta timp cât vor emite cele patru Antene (iar încă trei sunt în pregătire!), se vor găsi destui politicieni dispuşi să treacă peste trecutul mâlos al lui Voiculescu. După două alianţe cu PSD - şi tot atâtea trădări -, cei care se pare că se pregătesc să-l înfieze pe fostul colaborator al Securităţii sunt liberalii premierului Călin Popescu-Tăriceanu. Un proiect de fuziune între PC
şi PNL se discuta din 2006. Încă din acel an, Voiculescu se pregătea de o retragere formală - era sub demnitatea lui să desfiinţeze partidul pe care l-a creat -, iar fuziunea urma să fie realizată de Codruţ Şereş.
Între timp, cariera lui Şereş a fost umbrită de problemele cu justiţia, aşa că Voiculescu a propulsat-o în fruntea PC pe inodora, incolora şi insipida Daniela Popa. Ea a făcut parte din conducerea ApR, aşa că are o relaţie bună cu vicepreşedintele PNL Teodor Meleşcanu. Dincolo de această legătură informală, liberalii şi conservatorii sunt uniţi de interesele economice comune, în special în profitabilul sector energetic. În plan politic, proiectul lor declarat va fi înlăturarea preşedintelui Traian Băsescu. Nu trebuie să fim surprinşi că liberalii, cei care au iniţiat legea lustraţiei, se pregătesc să accepte în rândurile lor un profitor al regimului Ceauşescu.
Legea este oricum îngropată, din aprilie 2006, la Camera Deputaţilor. Voiculescu nu va avea de ce să se ruşineze de trecutul său atunci când va fi alături de Ioan Ghişe, Titu Gheorghiof sau Norica Nicolai. PNL are nevoie de susţinerea pe care o pot asigura Antenele lui Voiculescu, iar acesta din urmă este prea grandoman şi prea orgolios pentru a-şi da seama că a sosit momentul să plece din politică. Sloganul ceauşist „Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se reciclează“ se aplică perfect fostului colaborator al Securităţii, transformat, după 1989, în politician umanist, conservator şi, posibil, în viitorul apropiat, în liberal.
patru Antene, celui care-i va asigura supravieţuirea politică.
Sunt vremuri triste pentru foştii turnători ai Securităţii, ajunşi acum miliardari şi politicieni. Dan Voiculescu, zis Felix în documentele Securităţii, nu mai reuşeşte să fie ascultat nici măcar de oamenii din partidul pe care l-a creat şi pe care l-a dus în spate timp de peste zece ani. În fapt, ceea ce s-a întâmplat duminică, la congresul Partidului Conservator, este un fenomen curent în politica românească. Atunci când partidul se prăbuşeşte în sondaje, unii dintre liderii săi se pregătesc să-şi găsească un viitor la alte formaţiuni. Schema pe care o aplică preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Florin Anghel, este, deci, una clasică.
Omul îşi creează un statut de disident în interiorul partidului şi îşi asigură vizibilitate în media, astfel încât, în momentul dezertării, să dea o copită cât mai puternică foştilor săi sponsori. Anghel, care, privind din perspectiva viitoarelor alegeri locale, are o funcţie extrem de importantă, are toate şansele să-şi negocieze o poziţie solidă în partidul care-l va adopta. Cât despre Felix şi formaţiunea sa de buzunar, să nu le plângem de milă.
Atâta timp cât vor emite cele patru Antene (iar încă trei sunt în pregătire!), se vor găsi destui politicieni dispuşi să treacă peste trecutul mâlos al lui Voiculescu. După două alianţe cu PSD - şi tot atâtea trădări -, cei care se pare că se pregătesc să-l înfieze pe fostul colaborator al Securităţii sunt liberalii premierului Călin Popescu-Tăriceanu. Un proiect de fuziune între PC
şi PNL se discuta din 2006. Încă din acel an, Voiculescu se pregătea de o retragere formală - era sub demnitatea lui să desfiinţeze partidul pe care l-a creat -, iar fuziunea urma să fie realizată de Codruţ Şereş.
Între timp, cariera lui Şereş a fost umbrită de problemele cu justiţia, aşa că Voiculescu a propulsat-o în fruntea PC pe inodora, incolora şi insipida Daniela Popa. Ea a făcut parte din conducerea ApR, aşa că are o relaţie bună cu vicepreşedintele PNL Teodor Meleşcanu. Dincolo de această legătură informală, liberalii şi conservatorii sunt uniţi de interesele economice comune, în special în profitabilul sector energetic. În plan politic, proiectul lor declarat va fi înlăturarea preşedintelui Traian Băsescu. Nu trebuie să fim surprinşi că liberalii, cei care au iniţiat legea lustraţiei, se pregătesc să accepte în rândurile lor un profitor al regimului Ceauşescu.
Legea este oricum îngropată, din aprilie 2006, la Camera Deputaţilor. Voiculescu nu va avea de ce să se ruşineze de trecutul său atunci când va fi alături de Ioan Ghişe, Titu Gheorghiof sau Norica Nicolai. PNL are nevoie de susţinerea pe care o pot asigura Antenele lui Voiculescu, iar acesta din urmă este prea grandoman şi prea orgolios pentru a-şi da seama că a sosit momentul să plece din politică. Sloganul ceauşist „Nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se reciclează“ se aplică perfect fostului colaborator al Securităţii, transformat, după 1989, în politician umanist, conservator şi, posibil, în viitorul apropiat, în liberal.
Supărat e, Doamne, supărat!
Oricum, primul om în stat cere să fie tratat în mod egal cu starul manelelor.
Supărat, supărat sunt, Doamne, numai supărat/ Mult necaz este în jur, multă minciună/ Iar se adună norii a furtună/ În viaţa mea nu-s toate chiar la locul lor/ Dar ceva nu pot uita uşor/ În viaţa mea nu şade chiar la locul lor. Le zice Adi de la Vâlcea în "Supărat sunt, Doamne, supărat", una dintre capodoperele genului manelistic. La fel de supărat e, Doamne, şi preşedintele Traian Băsescu. Nici în viaţa domniei sale "nu şade" toate chiar la locul lor.
De pildă, şeful statului a înaintat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Preşedintele contestă decizia Consiliului de a-i da avertisment în nu mai puţin celebrul caz "Ţiganca împuţită". Ce legătură este între Adi de la Vâlcea, Traian Băsescu şi "Ţiganca împuţită"? O altă manea: "Liga Campionilor interzisă ciorilor!"
Acum vin toate de se leagă. Adi de la Vâlcea a cântat maneaua cu Liga Campionilor la o petrecere desfăşurată sub înaltul patronaj al lui Gigi Becali. Or, în acest caz, CNCD nu l-a sancţionat pe Adi de la Vâlcea pentru discriminare, considerând că melodia în care se făceau diverse sugestii despre desfăşurarea Ligii Campionilor s-a cântat într-un mediu privat, iar artistul nu poate fi considerat vinovat pentru preluarea şi difuzarea materialului.
Deci, zice acum preşedintele Traian Băsescu în argumentaţia recursului său, pentru Adi de la Vâlcea nu s-a dat nimic, iar el, şeful statului, a văzut cartonaşul galben, chiar dacă a zis "ţigancă împuţită" într-un mediu şi mai privat decât o petrecere, aflându-se doar cu soţia sa în maşină. Şeful statului mai înştiinţează Înalta
Curte că a slobozit ocările cu pricina fiind "sub influenţa presiunii psihice din ziua referendumului".
Păcat că nu ştim cum s-a apărat şi Adi de la Vâlcea. Oricum, primul om în stat cere să fie tratat în mod egal cu starul manelelor, ceea ce nu poate decât să ne bucure! Este o dovadă concludentă că în România este mai bine să fii manelist decât preşedinte.
Soluţionarea cazului "Ţiganca împuţită" versus "Liga campionilor fără cioroi" poate fi un moment de referinţă nu numai în materie de drept, dar şi în politică. Iată, până acum, şeful statului a fost perceput ca omul dur, nemilos cu adversarii, fără ezitări în luptele crâncene pe care le poartă pentru reformarea clasei politice şi a societăţii româneşti.
Fără odihnă în aceste încleştări, Traian Băsescu a neglijat latura sa umană, de politician atent la suferinţa celor mai slabi, gata să verse o lacrimă atunci când este cazul. Acum îl vedem pe Băsescu omul, nu luptătorul, un om care suferă pentru nedreptăţile la care este supus. Fără număr, fără număr!
Supărat, supărat sunt, Doamne, numai supărat/ Mult necaz este în jur, multă minciună/ Iar se adună norii a furtună/ În viaţa mea nu-s toate chiar la locul lor/ Dar ceva nu pot uita uşor/ În viaţa mea nu şade chiar la locul lor. Le zice Adi de la Vâlcea în "Supărat sunt, Doamne, supărat", una dintre capodoperele genului manelistic. La fel de supărat e, Doamne, şi preşedintele Traian Băsescu. Nici în viaţa domniei sale "nu şade" toate chiar la locul lor.
De pildă, şeful statului a înaintat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării. Preşedintele contestă decizia Consiliului de a-i da avertisment în nu mai puţin celebrul caz "Ţiganca împuţită". Ce legătură este între Adi de la Vâlcea, Traian Băsescu şi "Ţiganca împuţită"? O altă manea: "Liga Campionilor interzisă ciorilor!"
Acum vin toate de se leagă. Adi de la Vâlcea a cântat maneaua cu Liga Campionilor la o petrecere desfăşurată sub înaltul patronaj al lui Gigi Becali. Or, în acest caz, CNCD nu l-a sancţionat pe Adi de la Vâlcea pentru discriminare, considerând că melodia în care se făceau diverse sugestii despre desfăşurarea Ligii Campionilor s-a cântat într-un mediu privat, iar artistul nu poate fi considerat vinovat pentru preluarea şi difuzarea materialului.
Deci, zice acum preşedintele Traian Băsescu în argumentaţia recursului său, pentru Adi de la Vâlcea nu s-a dat nimic, iar el, şeful statului, a văzut cartonaşul galben, chiar dacă a zis "ţigancă împuţită" într-un mediu şi mai privat decât o petrecere, aflându-se doar cu soţia sa în maşină. Şeful statului mai înştiinţează Înalta
Curte că a slobozit ocările cu pricina fiind "sub influenţa presiunii psihice din ziua referendumului".
Păcat că nu ştim cum s-a apărat şi Adi de la Vâlcea. Oricum, primul om în stat cere să fie tratat în mod egal cu starul manelelor, ceea ce nu poate decât să ne bucure! Este o dovadă concludentă că în România este mai bine să fii manelist decât preşedinte.
Soluţionarea cazului "Ţiganca împuţită" versus "Liga campionilor fără cioroi" poate fi un moment de referinţă nu numai în materie de drept, dar şi în politică. Iată, până acum, şeful statului a fost perceput ca omul dur, nemilos cu adversarii, fără ezitări în luptele crâncene pe care le poartă pentru reformarea clasei politice şi a societăţii româneşti.
Fără odihnă în aceste încleştări, Traian Băsescu a neglijat latura sa umană, de politician atent la suferinţa celor mai slabi, gata să verse o lacrimă atunci când este cazul. Acum îl vedem pe Băsescu omul, nu luptătorul, un om care suferă pentru nedreptăţile la care este supus. Fără număr, fără număr!
Samanta vrajbei
Daca marul otravit al politicii acestor zile este voluminosul si scandalosul "dosar" al celor opt demnitari, dintre care patru sunt si parlamentari, samanta vrajbei de la Bucuresti trebuie cautata in insasi Legea fundamentala. In Constitutie.
Ieri vorbeam despre multiple discriminari, generate doar de doua articole constitutionale. Carora, este adevarat, li se adauga alte reglementari juridice elaborate in spiritul acestora. Am vazut cum, in cazul ipotetic al asasinatului colectiv, un simplu cetatean nu poate fi tratat egal in fata legii cu ceilalti, care sunt demnitari ori parlamentari. Am mai vazut cum un demnitar care este si parlamentar are, tot in raport cu legea, drepturi mai multe decat un demnitar care nu este si parlamentar. Si in fine, am vazut cum, pe fondul acestei grave erori constitutionale, meschina dar violenta lupta politica din Romania este alimentata pana la incandescenta, degenerand in scandal. De tip maidanez. Si declansand o criza politica de proportii. Anuntata prin nenominalizarea Noricai Nicolai si, imediat apoi, prin aruncarea manusii prezidentiale in obrazul Guvernului, in cazul celor opt dosare ale demnitarilor. S-a creat, astfel, o grava competitie nu numai intre Presedintie si Guvern, prima fiind, in definitiv, parte a Executivului, ci si - fapt infinit mai grav - intre presedinte si Parlament. Un conflict de legitimitate. Detaliem aceasta afirmatie cautand sa identificam o solutie.
Ce spune articolul 69 din Constitutie? "Deputatul si senatorul nu poate fi retinut, arestat, prechezitionat sau trimis in judecata penala sau contraventionala fara incuviintarea Camerei din care face parte". Ceilalti participanti la crima colectiva, da. Asadar, nu-i poate fi contestat presedintelui, fie el si Traian Basescu, privilegiul de a decide declansarea unor cercetari penale atunci cand exista indicii temeinice ca actuali sau fosti membri ai Guvernului au savarsit infractiuni. Indiscutabil, el are acest drept constitutional, derivat din legitimitatea votului prin care a ajuns in fruntea institutiei. Dar si Parlamentul are o legitimitate. In ansamblul sau, Parlamentul beneficiaza chiar de mai multe voturi decat presedintele. Si, in consecinta, nimeni nu poate sa-i refuze Parlamentului privilegiul de a decide asupra situatiei, din aceasta perspectiva, a deputatilor si senatorilor. Evident, eu pun in discutie aceasta tema prezumand ca protagonistii sunt de buna credinta. Un alt articol, 108 din Constitutie, intareste prevederea pe care am citat-o mai sus: "Numai Camera Deputatilor, Senatul si presedintele Romaniei au dreptul sa ceara suspendarea". Dupa cum se poate usor observa, cercul vicios creat de articolul 69 este amplificat de exprimarea extrem de ambigua din articolul 108. Atentie la cuvintele "numai" si "si" din citatul de mai sus.
Curtea Constitutionala nu are nici o solutie. Pentru ca ea, pur si simplu, e silita sa se rezume la interpretarea Legii fundamentale. Neputand sa modifice nici textul, nici intelesul acestuia, oricat de neclar ar fi.
Solutia este doar schimbarea Constitutiei. Oricum se va ajunge la un referendum. Si atunci, va trebui ca legiuitorul sa reformuleze articolul care se refera la punerea sub ancheta penala a unor demnitari, parlamentari sau neparlamentari. Pentru un tratament
egal intre deputati si senatori, ar trebui sa se pronunte Camerele reunite si nicidecum in mod separat. Iar atunci cand este vorba si de ministri neparlamentari, privilegiul ar trebui sa ramana al presedintelui. Daca nu cumva vom trece, ceea ce nu ar fi deloc rau, la sistemul
de republica parlamentara. Renuntand la struto-camila semiprezidentiala. In fine, va mai trebui rezolvata si situatia, prezentata in ipoteza pe care am lansat-o, in care printre participantii la o crima colectiva se afla si un cetatean obisnuit. Acesta trebuie sa primeasca un tratament egal si nicidecum mai aspru, sub aspectul urmaririi penale si privatiunii de libertate, in raport cu demnitarii.
Ieri vorbeam despre multiple discriminari, generate doar de doua articole constitutionale. Carora, este adevarat, li se adauga alte reglementari juridice elaborate in spiritul acestora. Am vazut cum, in cazul ipotetic al asasinatului colectiv, un simplu cetatean nu poate fi tratat egal in fata legii cu ceilalti, care sunt demnitari ori parlamentari. Am mai vazut cum un demnitar care este si parlamentar are, tot in raport cu legea, drepturi mai multe decat un demnitar care nu este si parlamentar. Si in fine, am vazut cum, pe fondul acestei grave erori constitutionale, meschina dar violenta lupta politica din Romania este alimentata pana la incandescenta, degenerand in scandal. De tip maidanez. Si declansand o criza politica de proportii. Anuntata prin nenominalizarea Noricai Nicolai si, imediat apoi, prin aruncarea manusii prezidentiale in obrazul Guvernului, in cazul celor opt dosare ale demnitarilor. S-a creat, astfel, o grava competitie nu numai intre Presedintie si Guvern, prima fiind, in definitiv, parte a Executivului, ci si - fapt infinit mai grav - intre presedinte si Parlament. Un conflict de legitimitate. Detaliem aceasta afirmatie cautand sa identificam o solutie.
Ce spune articolul 69 din Constitutie? "Deputatul si senatorul nu poate fi retinut, arestat, prechezitionat sau trimis in judecata penala sau contraventionala fara incuviintarea Camerei din care face parte". Ceilalti participanti la crima colectiva, da. Asadar, nu-i poate fi contestat presedintelui, fie el si Traian Basescu, privilegiul de a decide declansarea unor cercetari penale atunci cand exista indicii temeinice ca actuali sau fosti membri ai Guvernului au savarsit infractiuni. Indiscutabil, el are acest drept constitutional, derivat din legitimitatea votului prin care a ajuns in fruntea institutiei. Dar si Parlamentul are o legitimitate. In ansamblul sau, Parlamentul beneficiaza chiar de mai multe voturi decat presedintele. Si, in consecinta, nimeni nu poate sa-i refuze Parlamentului privilegiul de a decide asupra situatiei, din aceasta perspectiva, a deputatilor si senatorilor. Evident, eu pun in discutie aceasta tema prezumand ca protagonistii sunt de buna credinta. Un alt articol, 108 din Constitutie, intareste prevederea pe care am citat-o mai sus: "Numai Camera Deputatilor, Senatul si presedintele Romaniei au dreptul sa ceara suspendarea". Dupa cum se poate usor observa, cercul vicios creat de articolul 69 este amplificat de exprimarea extrem de ambigua din articolul 108. Atentie la cuvintele "numai" si "si" din citatul de mai sus.
Curtea Constitutionala nu are nici o solutie. Pentru ca ea, pur si simplu, e silita sa se rezume la interpretarea Legii fundamentale. Neputand sa modifice nici textul, nici intelesul acestuia, oricat de neclar ar fi.
Solutia este doar schimbarea Constitutiei. Oricum se va ajunge la un referendum. Si atunci, va trebui ca legiuitorul sa reformuleze articolul care se refera la punerea sub ancheta penala a unor demnitari, parlamentari sau neparlamentari. Pentru un tratament
egal intre deputati si senatori, ar trebui sa se pronunte Camerele reunite si nicidecum in mod separat. Iar atunci cand este vorba si de ministri neparlamentari, privilegiul ar trebui sa ramana al presedintelui. Daca nu cumva vom trece, ceea ce nu ar fi deloc rau, la sistemul
de republica parlamentara. Renuntand la struto-camila semiprezidentiala. In fine, va mai trebui rezolvata si situatia, prezentata in ipoteza pe care am lansat-o, in care printre participantii la o crima colectiva se afla si un cetatean obisnuit. Acesta trebuie sa primeasca un tratament egal si nicidecum mai aspru, sub aspectul urmaririi penale si privatiunii de libertate, in raport cu demnitarii.
P de la Prezidenţial
O singură mare nelinişte pare să aibă Partidul Democrat Liberal: cum va reuşi să guverneze bine, după alegerile pe care „le va câştiga”. Vicepreşedintele PDL Valeriu Stoica spunea, zilele trecute, că România a fost gestionată „prost, ineficient, iar forţele politice, în ultimii 17 ani, au clacat şi au eşuat în guvernarea ţării”. Domnul Stoica are, desigur, dreptate, mai ales că este una din persoanele care s-a aflat în interiorul guvernării, odată cu CDR, ca ministru al Justiţiei, a doua oară cu Alianţa D.A., prin fostul său partid – PNL.
Dar temerile sale nu-şi au locul. Niciun român nu mai aşteaptă de la vreun partid salvarea, nimeni nu mai crede că vreunul va fi capabil să transforme economia ca o vacă subnutrită, în viţelul de aur. Dar unii sunt, poate, curioşi să afle ce fel de guvernare le va oferi PDL. Or, la această întrebare, democrat-liberalii nu au încă un răspuns.
Valeriu Stoica şi-a exprimat îngrijorarea la o dezbatere cu titlul „Valorile şi principiile dreptei româneşti”, desfăşurat în urmă cu câteva zile. Care va să zică PDL ar face parte din dreapta românească, din moment ce a fost invitat să participe.
Numai că formaţiunea lui Boc şi Stolojan nu este nici de stânga, nici de dreapta, ci se află într-un limb ideologic, unde, alături de toţi săracii cu doctrina, crede că nu i se poate întâmpla nimic rău. El moşteneşte lipsa de rezoluţie a PD, descendent al social-democraţilor din a căror familie europeană a făcut parte până acum doi ani, când, din considerente politice, nu doctrinare, i-a părăsit pentru Popularii Europeni. Îi lipseşte nu numai vocaţia de dreapta, ci orice chemare ideologică, patinând pe un aşa-zis centru, unde execută, uneori, un dublu-şurub populist-naţionalist. Fiind de niciunde, este greu de anticipat ce fel de guvernare va oferi PDL, despre care se ştie doar că susţine cota unică de impozitare (idee liberală) şi descentralizarea administrativă (idee băsesciană).
Dar domnul Stoica nu are de ce să-şi facă griji în această privinţă. Chiar dacă, doctrinar, se conturează cu încetinitorul, PDL s-a definit deja ca partid prezidenţial. Traian Băsescu a decis, în luna decembrie anul trecut, formarea lui, obligându-i pe pediştii deloc fericiţi de aranjament să negocieze cu Stolojan şi Stoica şi intervenind ca mediator, atunci când discuţiile se blocau din cauza ambiţiilor şi orgoliilor participanţilor. PDL reprezintă proiectul politic pe jumătate împlinit al preşedintelui, care, imediat după alegerile din 2004, le-a lansat liberalilor invitaţia – refuzată de aceştia – de a se contopi cu democraţii într-un megapartid.
Nu a izbutit „marea unire”, dar, după trei ani, a reuşit „mica fuziune” cu grupul liberal desprins din PNL, într-un partid de talie încă mijlocie, pe care-l domină ca un pater familias. Niciun democrat - liberal nu iese din cuvântul lui. Toate declaraţiile publice ale acestora sunt ecouri ale zicerilor prezidenţiale, toate planurile au încolţit, mai întâi, în mintea şefului statului. Peste doi ani, PDL se va numi PP (Partidul Popular, în traducerea oficială), dar al doilea P tot de la Prezidenţial va veni.
Legarea ombilicală de o persoană aşează PDL într-o situaţie comodă, deoarece nu trebuie să facă niciun efort pentru a se nutri şi evolua singur. Există însă şi riscul să se sugrume cu cordonul ori acesta să se rupă şi partidul să rămână fără energia
vitală. Până la alegeri, nu se va întâmpla nimic din toate acestea, foarte probabil identificarea cu Traian Băsescu, cel mai popular politician, ajutându-i pe liberal-democraţi să câştige proba electorală. Mai departe, lucrurile se complică, fiindcă preşedintele nu va mai ţine loc nici de program, nici de bună guvernare.
Dar temerile sale nu-şi au locul. Niciun român nu mai aşteaptă de la vreun partid salvarea, nimeni nu mai crede că vreunul va fi capabil să transforme economia ca o vacă subnutrită, în viţelul de aur. Dar unii sunt, poate, curioşi să afle ce fel de guvernare le va oferi PDL. Or, la această întrebare, democrat-liberalii nu au încă un răspuns.
Valeriu Stoica şi-a exprimat îngrijorarea la o dezbatere cu titlul „Valorile şi principiile dreptei româneşti”, desfăşurat în urmă cu câteva zile. Care va să zică PDL ar face parte din dreapta românească, din moment ce a fost invitat să participe.
Numai că formaţiunea lui Boc şi Stolojan nu este nici de stânga, nici de dreapta, ci se află într-un limb ideologic, unde, alături de toţi săracii cu doctrina, crede că nu i se poate întâmpla nimic rău. El moşteneşte lipsa de rezoluţie a PD, descendent al social-democraţilor din a căror familie europeană a făcut parte până acum doi ani, când, din considerente politice, nu doctrinare, i-a părăsit pentru Popularii Europeni. Îi lipseşte nu numai vocaţia de dreapta, ci orice chemare ideologică, patinând pe un aşa-zis centru, unde execută, uneori, un dublu-şurub populist-naţionalist. Fiind de niciunde, este greu de anticipat ce fel de guvernare va oferi PDL, despre care se ştie doar că susţine cota unică de impozitare (idee liberală) şi descentralizarea administrativă (idee băsesciană).
Dar domnul Stoica nu are de ce să-şi facă griji în această privinţă. Chiar dacă, doctrinar, se conturează cu încetinitorul, PDL s-a definit deja ca partid prezidenţial. Traian Băsescu a decis, în luna decembrie anul trecut, formarea lui, obligându-i pe pediştii deloc fericiţi de aranjament să negocieze cu Stolojan şi Stoica şi intervenind ca mediator, atunci când discuţiile se blocau din cauza ambiţiilor şi orgoliilor participanţilor. PDL reprezintă proiectul politic pe jumătate împlinit al preşedintelui, care, imediat după alegerile din 2004, le-a lansat liberalilor invitaţia – refuzată de aceştia – de a se contopi cu democraţii într-un megapartid.
Nu a izbutit „marea unire”, dar, după trei ani, a reuşit „mica fuziune” cu grupul liberal desprins din PNL, într-un partid de talie încă mijlocie, pe care-l domină ca un pater familias. Niciun democrat - liberal nu iese din cuvântul lui. Toate declaraţiile publice ale acestora sunt ecouri ale zicerilor prezidenţiale, toate planurile au încolţit, mai întâi, în mintea şefului statului. Peste doi ani, PDL se va numi PP (Partidul Popular, în traducerea oficială), dar al doilea P tot de la Prezidenţial va veni.
Legarea ombilicală de o persoană aşează PDL într-o situaţie comodă, deoarece nu trebuie să facă niciun efort pentru a se nutri şi evolua singur. Există însă şi riscul să se sugrume cu cordonul ori acesta să se rupă şi partidul să rămână fără energia
vitală. Până la alegeri, nu se va întâmpla nimic din toate acestea, foarte probabil identificarea cu Traian Băsescu, cel mai popular politician, ajutându-i pe liberal-democraţi să câştige proba electorală. Mai departe, lucrurile se complică, fiindcă preşedintele nu va mai ţine loc nici de program, nici de bună guvernare.
Duhul lui Ceausescu pe umarul lui Voiculescu
Imaginile cu Dan Voiculescu in picioare, aplaudind kimirsenic si urlind ca un descreierat: „Po-pa!, Po-pa!, Po-pa!“, au fost un fel de binecuvintare.
Sigur-sigur, un duh s-a pogorit din ceruri si i-a suflat la ureche stapinului Antenelor: „Hai, ba, Felix, fa-te de cacat!“. Sigur nu era un duh sfint. Poate era chiar duhul lui Ceausescu, ca prea a semanat Congresul conservatorilor cu marea scena a balconului: „Aloo! Aloo! Tovarasi! Tovarasi! Aloo! Asezati-va linistiti la locurili voastre!“.
Dar Voiculescu n-are umorul involuntar al lui Ceausescu. La el regasim doar instinctul represiunii. Voiculescu a rabufnit duminica, plenar, impotriva celor care au avut curajul sa-l huiduie. „Am o rugaminte! Am! O! Rugaminte: nu vociferati! Afara! Afara!“, a tunat Dan Voiculescu, ca un batrin general sovietic care intelege din democratie doar ceea ce se poate cuantifica in valuta forte, dar caruia ii sclipeste AKM-ul in ochi atunci cind este contrazis. Raspunsul salii a fost un fel de revolutie pentru PC: „Hotii! Hotii!“.
Sa-i faca una ca asta lui domn’ profesor?
Tovarasi, cum de s-a ajuns aici?! Convins, cu greu, ca principalul adversar politic al PC este chiar imaginea securisto-oligarhica a iubitului conducator, Dan Voiculescu s-a decis sa faca un pas in spate. Mai intii si-a dat demisia din Senat. Degeaba. A urmat esecul de la europarlamentare, cind PC
a scos un umilitor 2,93%, asa ca domn’ profesor (cum ii place lui Voiculescu sa fie alintat de subordonati) a anuntat ca se retrage si din fruntea partidului. Dar nu de tot. Si-a croit o functie de presedinte fondator, in dreapta liderului, de unde va veghea la respectarea doctrinei partidului. Ei, care doctrina!
In fine, trebuia jucata si scena alegerii noului presedinte. Aici a gresit Voiculescu. Daca mergea, ca pe vremuri, pe formula candidatului unic, nu-l mai intrerupeau ziaristii de la Antena 3 cu publicitate
fix cind a inceput sala sa-l huiduie. Dar Voiculescu a vrut sa mimeze putin si democratia. Si-a desemnat succesorul, Daniela Popa, i-a incredintat si rolul de iepure lui Sabin Cutas si a aprobat candidatura lui Florin Anghel, care urma sa faca un fel de opozitie. Toate bune si frumoase, doar ca, de la un punct, Anghel n-a mai vrut sa asculte indicatiile regizorale. „Tovarasi! Aloo! Asezati-va linistiti la locurili voastre!“ Nerecunoscatorul a vrut sa cistige alegerile.
Patriotul Voiculescu a simtit ca-i fuge pamintul de sub picioare. Acum sa nu ne amagim si sa-l consideram pe Anghel reprezentantul baietilor buni din PC. Sa fim seriosi, este un fost taranist, care a inceput sa prospere dupa ce partidul l-a urcat in virful ierarhiei Romtelecom, o companie de stat la vremea aceea. A nimerit in PC, ca sa vezi coincidenta, alaturi de ministrul Comunicatiilor, care s-a ocupat de privatizarea Romtelecom, fostul liberal Sorin Pantis. Cert este ca mai multi baieti care pina mai ieri au ciugulit din palma lui Voiculescu acum au incercat sa dea lovitura. Nu le-a iesit. Dictatorul n-a fugit. Mai mult, si-a impus punctul de vedere in forta, fara pic de jena, calcind in picioare Statutul partidului. „Po-pa! Po-pa! Po-pa!“ Dar cine se astepta la altceva din partea lui Voiculescu? Noroc cu duhul ala care i s-a asezat pe umar lui Voiculescu si l-a ajutat sa se faca de... cum sta scris mai sus. Altfel n-ar fi meritat nici macar 2% din atentia care i s-a acordat. Cu Popa sau cu Anghel, PC ramine un partid care nu sare de marja de eroare.
Sigur-sigur, un duh s-a pogorit din ceruri si i-a suflat la ureche stapinului Antenelor: „Hai, ba, Felix, fa-te de cacat!“. Sigur nu era un duh sfint. Poate era chiar duhul lui Ceausescu, ca prea a semanat Congresul conservatorilor cu marea scena a balconului: „Aloo! Aloo! Tovarasi! Tovarasi! Aloo! Asezati-va linistiti la locurili voastre!“.
Dar Voiculescu n-are umorul involuntar al lui Ceausescu. La el regasim doar instinctul represiunii. Voiculescu a rabufnit duminica, plenar, impotriva celor care au avut curajul sa-l huiduie. „Am o rugaminte! Am! O! Rugaminte: nu vociferati! Afara! Afara!“, a tunat Dan Voiculescu, ca un batrin general sovietic care intelege din democratie doar ceea ce se poate cuantifica in valuta forte, dar caruia ii sclipeste AKM-ul in ochi atunci cind este contrazis. Raspunsul salii a fost un fel de revolutie pentru PC: „Hotii! Hotii!“.
Sa-i faca una ca asta lui domn’ profesor?
Tovarasi, cum de s-a ajuns aici?! Convins, cu greu, ca principalul adversar politic al PC este chiar imaginea securisto-oligarhica a iubitului conducator, Dan Voiculescu s-a decis sa faca un pas in spate. Mai intii si-a dat demisia din Senat. Degeaba. A urmat esecul de la europarlamentare, cind PC
a scos un umilitor 2,93%, asa ca domn’ profesor (cum ii place lui Voiculescu sa fie alintat de subordonati) a anuntat ca se retrage si din fruntea partidului. Dar nu de tot. Si-a croit o functie de presedinte fondator, in dreapta liderului, de unde va veghea la respectarea doctrinei partidului. Ei, care doctrina!
In fine, trebuia jucata si scena alegerii noului presedinte. Aici a gresit Voiculescu. Daca mergea, ca pe vremuri, pe formula candidatului unic, nu-l mai intrerupeau ziaristii de la Antena 3 cu publicitate
fix cind a inceput sala sa-l huiduie. Dar Voiculescu a vrut sa mimeze putin si democratia. Si-a desemnat succesorul, Daniela Popa, i-a incredintat si rolul de iepure lui Sabin Cutas si a aprobat candidatura lui Florin Anghel, care urma sa faca un fel de opozitie. Toate bune si frumoase, doar ca, de la un punct, Anghel n-a mai vrut sa asculte indicatiile regizorale. „Tovarasi! Aloo! Asezati-va linistiti la locurili voastre!“ Nerecunoscatorul a vrut sa cistige alegerile.
Patriotul Voiculescu a simtit ca-i fuge pamintul de sub picioare. Acum sa nu ne amagim si sa-l consideram pe Anghel reprezentantul baietilor buni din PC. Sa fim seriosi, este un fost taranist, care a inceput sa prospere dupa ce partidul l-a urcat in virful ierarhiei Romtelecom, o companie de stat la vremea aceea. A nimerit in PC, ca sa vezi coincidenta, alaturi de ministrul Comunicatiilor, care s-a ocupat de privatizarea Romtelecom, fostul liberal Sorin Pantis. Cert este ca mai multi baieti care pina mai ieri au ciugulit din palma lui Voiculescu acum au incercat sa dea lovitura. Nu le-a iesit. Dictatorul n-a fugit. Mai mult, si-a impus punctul de vedere in forta, fara pic de jena, calcind in picioare Statutul partidului. „Po-pa! Po-pa! Po-pa!“ Dar cine se astepta la altceva din partea lui Voiculescu? Noroc cu duhul ala care i s-a asezat pe umar lui Voiculescu si l-a ajutat sa se faca de... cum sta scris mai sus. Altfel n-ar fi meritat nici macar 2% din atentia care i s-a acordat. Cu Popa sau cu Anghel, PC ramine un partid care nu sare de marja de eroare.
Razboinicii Luminii, învinsi de cei ai profitului
Cum aude cineva despre „Razboinicul Luminii”, cum începe sa i se lateasca pe fata un zâmbet amuzat de cunoscator: aha, „razboinicul luminii”, ceva legat de impostura, de un întuneric smecher si viclean, ceva care nu are legatura nici cu „lumina” si nici demnitatea de a fi razboinic, ci cu politica, minciuna, disimularea, tupeul si poate fotbalul. Unul e „razboinicul luminii”. Si totusi parca sunt mai multi. Sunt multi cei care declara ca vor sa învinga balaurii cu 7 capete ai coruptiei, hotiei, incompetentei, saraciei, înapoierii, umilintei, lipsei de criterii, de valori si de viziune pentru viitor. Mai ales într-un an electoral sunt puzderie. Apar ca si ciupercile dupa ploaie, care de care mai convingator, mai elocvent, mai bun „comunicator”, mai intransigent, mai viteji în declaratii si necrutatori în metafore. Daca încerci sa zgârii putin platosa de vorbe, gasesti de regula numai materie moale, oportunism, dorinta de îmbogatire cu orice pret, fala desarta, egoism, derizoriu. Si când vine vremea luptei, în numele care ia toti s-au batut cu pumnul în piept, nu mai gasesti pe nimeni pe câmpul de batalie. „Un razboinic nu încearca sa para; el este”, spune Paolo Coelho în „Manualul Razboinicului Luminii”. „Razboinicii” de la noi prefera sa se bata în vorbe, în minciuni, în „imagini”. Adica, spun ei, nu conteaza ca am mintit, dar ati vazut ce bine am dat „ca imagine”. „Razboinicii luminii nu accepta niciodata ceea ce este inacceptabil”, spune Paolo Coelho. La noi orice este acceptabil atât timp cât aduce profit: de bani, de imagine, de pozitie sociala si politica. Lupta politica este ea însasi conceputa mai ales ca o lupta dusa în numele profitului personal, iar nu al binelui public. „Un razboinic al luminii nu repeta mereu aceeasi lupta. Daca lupta nu avanseaza, el întelege ca trebuie sa sada cu dusmanul si sa discute un armistitiu”, spune Paolo Coelho. Razboinicii profitului personal însa îsi urasc dusmanii. Iar dusmanii lor sunt aceia care vor sa le restrânga profitul. Cu acestia nu exista împacare. În rest, pot sa vina cei care vor sa distruga, sa slabeasca, sa farâmiteze, sa anexeze, sa cumpere tara, natia, traditia, cultura si istoria. Daca platesc, atunci iese profit.
"The Sun", inamic public la Ţăndărei
Un oraş întreg e mâniat de articolul apărut, sâmbăta trecută, în tabloidul britanic „The Sun", în care se arată că localnicii şi-au trimis copiii la cerşit în Londra. Localnicii vor să-i dea în judecată pe ziariştii englezi
Toată lumea fierbe la Ţăndărei. O întreagă localitate vrea să ia de guler ziarele britanice, după ce tabloidul "The Sun" a publicat, zilele trecute, un articol în care se arată că 160 de copii din această urbe cerşesc pe străzile Londrei. Se pun la cale nu numai petiţii, adresate englezilor, dar se prefigurează şi un proces de calomnie împotriva ziariştilor britanici care au transformat un orăşel din mijlocul Bărăganului în spaima Europei.
Multe le mai ieşeau pe gură, de nu se mai terminau din ocări, blesteme şi jurăminte. "Să ne sară ochii din cap, să ne mănânce canceru’, sifilisu’ şi toate alea". Aşa se jură locuitorii cartierului Strachina, dominat de rromi. Asta se întâmplă în oraşul ialomiţean Ţăndărei.
„Mi-au răstălmăcit vorbele"
Oamenii spun cu mâna pe inimă că nici pomeneală să-şi fi vândut copiii. Sau odraslele lor să fi ajuns la cerşit, în Anglia. Ne-am oprit la o răscruce de vânturi, pe unde uliţele îşi plimbă noroaiele printre case din chirpici, unele hodorogite de trecerea anilor, altele spoite ţipător, ba şi cu niscaiva turle pe acoperişurile din tablă ruginită. S-au adunat repede câteva babe, ceva tineri şi vreo trei mucoşi. Zdrenţuiţi ca şi gardurile peticite din jurul nostru, speriaţi de cine ştie ce control, oamenilor le-a mai venit inima
la loc când au auzit că pericolul care-i apasă e departe, taman la Londra.
Toată povestea a apărut, sâmbăta trecută, în tabloidul britanic "The Sun", care susţine că 160 de copii de etnie rromă din Ţăndărei stau cu mâna întinsă pe străzile Londrei, banda cerşetorilor fiind anihilată după o razie a poliţiei britanice, în urma căreia 25 de traficanţi de minori au fost arestaţi. Numai că treaba asta a pus pe jar, de câteva zile încoace, urbea de 14.500 de locuitori, autorităţile locale întrebându-se acum de unde au scos ziariştii englezi informaţia că acei 160 de copii ar fi din Ţăndărei.
Primarul localităţii, Vasile Sava, zice că au venit la el nişte ziarişti din Marea Britanie, tot sâmbătă, să-l întrebe de cei 160 de copii. "Eu le-am spus că nu ştiu nimic. Dar ei mi-au răstălmăcit apoi vorbele, în articol", susţine oficialul, care a dispus, între timp, să se facă o statistică legată de toţi elevii de la cele patru unităţi şcolare din oraş. "Şi poliţia locală face investigaţii", conchide edilul, care vrea să trimită o scrisoare publicaţiei britanice, să le ceară explicaţii despre acele afirmaţii.
Toată lumea fierbe la Ţăndărei. O întreagă localitate vrea să ia de guler ziarele britanice, după ce tabloidul "The Sun" a publicat, zilele trecute, un articol în care se arată că 160 de copii din această urbe cerşesc pe străzile Londrei. Se pun la cale nu numai petiţii, adresate englezilor, dar se prefigurează şi un proces de calomnie împotriva ziariştilor britanici care au transformat un orăşel din mijlocul Bărăganului în spaima Europei.
Multe le mai ieşeau pe gură, de nu se mai terminau din ocări, blesteme şi jurăminte. "Să ne sară ochii din cap, să ne mănânce canceru’, sifilisu’ şi toate alea". Aşa se jură locuitorii cartierului Strachina, dominat de rromi. Asta se întâmplă în oraşul ialomiţean Ţăndărei.
„Mi-au răstălmăcit vorbele"
Oamenii spun cu mâna pe inimă că nici pomeneală să-şi fi vândut copiii. Sau odraslele lor să fi ajuns la cerşit, în Anglia. Ne-am oprit la o răscruce de vânturi, pe unde uliţele îşi plimbă noroaiele printre case din chirpici, unele hodorogite de trecerea anilor, altele spoite ţipător, ba şi cu niscaiva turle pe acoperişurile din tablă ruginită. S-au adunat repede câteva babe, ceva tineri şi vreo trei mucoşi. Zdrenţuiţi ca şi gardurile peticite din jurul nostru, speriaţi de cine ştie ce control, oamenilor le-a mai venit inima
la loc când au auzit că pericolul care-i apasă e departe, taman la Londra.
Toată povestea a apărut, sâmbăta trecută, în tabloidul britanic "The Sun", care susţine că 160 de copii de etnie rromă din Ţăndărei stau cu mâna întinsă pe străzile Londrei, banda cerşetorilor fiind anihilată după o razie a poliţiei britanice, în urma căreia 25 de traficanţi de minori au fost arestaţi. Numai că treaba asta a pus pe jar, de câteva zile încoace, urbea de 14.500 de locuitori, autorităţile locale întrebându-se acum de unde au scos ziariştii englezi informaţia că acei 160 de copii ar fi din Ţăndărei.
Primarul localităţii, Vasile Sava, zice că au venit la el nişte ziarişti din Marea Britanie, tot sâmbătă, să-l întrebe de cei 160 de copii. "Eu le-am spus că nu ştiu nimic. Dar ei mi-au răstălmăcit apoi vorbele, în articol", susţine oficialul, care a dispus, între timp, să se facă o statistică legată de toţi elevii de la cele patru unităţi şcolare din oraş. "Şi poliţia locală face investigaţii", conchide edilul, care vrea să trimită o scrisoare publicaţiei britanice, să le ceară explicaţii despre acele afirmaţii.
Micul Tinu pune tunurile pe Patriciu
ecunoscut irevocabil ca fiu legitim al lui Dumitru Tinu, Andrei Iucinu reia planurile de luptă cu actualul deţinător al ziarului „Adevărul“.
Definitiv. Curtea de Apel Bucureşti i-a dat câştig de cauză lui Andrei Iucinu în procesul de stabilire a paternităţii faţă de Dumitru Tinu, decedat în urmă cu cinci ani într-un accident rutier. Pe lângă faptul că astfel se încheie un proces care s-a întins pe mai bine de cinci ani, decizia de ieri a magistraţilor loveşte colateral şi în soarta ziarului „Adevărul“.
Primul pas al lui Andrei Iucinu, potrivit declaraţiei acestuia, va fi chiar de a introduce o acţiune juridică de anulare a certificatului de moştenitor, ce a stat la baza tranzacţiei originale dintre Ana Maria Tinu şi Dinu Patriciu. Scopul lui Iucinu ar fi de a-şi renegocia complet numărul de procente pe care le deţine la publicaţia respectivă, fiind nemulţumit de prima ofertă a lui Patriciu: trei optimi din 24%. Al doilea pas va fi să-şi schimbe numele în Andrei Tinu.
Acuzaţii de mărturie mincinoasă
La aflarea deciziei de ieri, avocatul familiei Tinu a declarat că intenţionează să facă o plângere la CEDO, deoarece nu s-a respectat dreptul la un proces echitabil, nefiind administrate toate probele ştiinţifice solicitate.
Mai mult, apărătorul a sugerat că martorii audiaţi în acest dosar ar fi depus mărturii mincinoase, care ar fi cântărit greu în luarea deciziei de ieri. La finalul pledoariilor, Iucinu s-a declarat bucuros că, în sfârşit, după mai bine de cinci ani de termene în faţa instanţei, procesul a ajuns la final.
Ziarul nu se adresează nimănui
Recunoscut oficial ca fiul lui Dumitru Tinu, Iucinu are planuri mari. Intenţionează, mai întâi, să introducă o acţiune juridică de anulare a certificatului de moştenitor ce a stat la baza vânzării ziarului „Adevărul“ către omul de afaceri Dinu Patriciu.
Deşi a declarat că nu poate să prevadă care va fi noua repartiţie a numărului de acţiuni, Iucinu declară că acesta va fi mult mai mare decât ce-i pusese deoparte Patriciu: trei optimi din 24%. „Până acum se discuta ce se întâmplă «dacă» sunt fiul lui Dumitru Tinu. De acum înainte, problema se modifică. Până acum luptam cu Dinu Patriciu cu săbii şi flinte. E timpul să mă reîntorc cu tunurile“, a spus Andrei Iucinu, după aflarea deciziei instanţei.
„Am fost crescut de tatăl meu într-un set de valori politice de centru-stânga şi acestea erau şi convingerile cititorilor «Adevărul». Astăzi, ziarul nu are niciun mesaj politic, nu se mai adresează nimănui“, a declarat Iucinu. Acesta a confirmat indirect şi zvonurile care îl dădeau, după excluderea din PRM, în curtea PSD-ului. „Mă voi orienta spre zona de stânga, este cea în care cred“, a spus Iucinu, care a încheiat afirmând că, în cel mai scurt timp, îşi va schimbele numele în Andrei Tinu, după cel al tatălui său natural
.
PRECEDENT
A doua decizie favorabilă
Şi magistraţii Tribunalului Bucureşti îi dădeau, anul trecut, câştig de cauză lui Andrei Iucinu în procesul de stabilire a paternităţii faţă de Dumitru Tinu. Instanţa constata, analizând probele depuse la dosar, că Dumitru Tinu a făcut parte din viaţa lui Andrei, participând la întreţinerea lui şi chiar adresându-i-se în diferite scrisori cu expresia „Băiatului meu drag şi scump“ sau „celui mai drag“.
La aceste observaţii se adăuga raportul analizelor genetice, întocmit în septembrie 2006, prin care medicii apreciau că există o probabilitate foarte mare ca Andrei Iucinu să fie fiul lui Dumitru Tinu.
Definitiv. Curtea de Apel Bucureşti i-a dat câştig de cauză lui Andrei Iucinu în procesul de stabilire a paternităţii faţă de Dumitru Tinu, decedat în urmă cu cinci ani într-un accident rutier. Pe lângă faptul că astfel se încheie un proces care s-a întins pe mai bine de cinci ani, decizia de ieri a magistraţilor loveşte colateral şi în soarta ziarului „Adevărul“.
Primul pas al lui Andrei Iucinu, potrivit declaraţiei acestuia, va fi chiar de a introduce o acţiune juridică de anulare a certificatului de moştenitor, ce a stat la baza tranzacţiei originale dintre Ana Maria Tinu şi Dinu Patriciu. Scopul lui Iucinu ar fi de a-şi renegocia complet numărul de procente pe care le deţine la publicaţia respectivă, fiind nemulţumit de prima ofertă a lui Patriciu: trei optimi din 24%. Al doilea pas va fi să-şi schimbe numele în Andrei Tinu.
Acuzaţii de mărturie mincinoasă
La aflarea deciziei de ieri, avocatul familiei Tinu a declarat că intenţionează să facă o plângere la CEDO, deoarece nu s-a respectat dreptul la un proces echitabil, nefiind administrate toate probele ştiinţifice solicitate.
Mai mult, apărătorul a sugerat că martorii audiaţi în acest dosar ar fi depus mărturii mincinoase, care ar fi cântărit greu în luarea deciziei de ieri. La finalul pledoariilor, Iucinu s-a declarat bucuros că, în sfârşit, după mai bine de cinci ani de termene în faţa instanţei, procesul a ajuns la final.
Ziarul nu se adresează nimănui
Recunoscut oficial ca fiul lui Dumitru Tinu, Iucinu are planuri mari. Intenţionează, mai întâi, să introducă o acţiune juridică de anulare a certificatului de moştenitor ce a stat la baza vânzării ziarului „Adevărul“ către omul de afaceri Dinu Patriciu.
Deşi a declarat că nu poate să prevadă care va fi noua repartiţie a numărului de acţiuni, Iucinu declară că acesta va fi mult mai mare decât ce-i pusese deoparte Patriciu: trei optimi din 24%. „Până acum se discuta ce se întâmplă «dacă» sunt fiul lui Dumitru Tinu. De acum înainte, problema se modifică. Până acum luptam cu Dinu Patriciu cu săbii şi flinte. E timpul să mă reîntorc cu tunurile“, a spus Andrei Iucinu, după aflarea deciziei instanţei.
„Am fost crescut de tatăl meu într-un set de valori politice de centru-stânga şi acestea erau şi convingerile cititorilor «Adevărul». Astăzi, ziarul nu are niciun mesaj politic, nu se mai adresează nimănui“, a declarat Iucinu. Acesta a confirmat indirect şi zvonurile care îl dădeau, după excluderea din PRM, în curtea PSD-ului. „Mă voi orienta spre zona de stânga, este cea în care cred“, a spus Iucinu, care a încheiat afirmând că, în cel mai scurt timp, îşi va schimbele numele în Andrei Tinu, după cel al tatălui său natural
.
PRECEDENT
A doua decizie favorabilă
Şi magistraţii Tribunalului Bucureşti îi dădeau, anul trecut, câştig de cauză lui Andrei Iucinu în procesul de stabilire a paternităţii faţă de Dumitru Tinu. Instanţa constata, analizând probele depuse la dosar, că Dumitru Tinu a făcut parte din viaţa lui Andrei, participând la întreţinerea lui şi chiar adresându-i-se în diferite scrisori cu expresia „Băiatului meu drag şi scump“ sau „celui mai drag“.
La aceste observaţii se adăuga raportul analizelor genetice, întocmit în septembrie 2006, prin care medicii apreciau că există o probabilitate foarte mare ca Andrei Iucinu să fie fiul lui Dumitru Tinu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
