Razboinicii Luminii, învinsi de cei ai profitului

Cum aude cineva despre „Razboinicul Luminii”, cum începe sa i se lateasca pe fata un zâmbet amuzat de cunoscator: aha, „razboinicul luminii”, ceva legat de impostura, de un întuneric smecher si viclean, ceva care nu are legatura nici cu „lumina” si nici demnitatea de a fi razboinic, ci cu politica, minciuna, disimularea, tupeul si poate fotbalul. Unul e „razboinicul luminii”. Si totusi parca sunt mai multi. Sunt multi cei care declara ca vor sa învinga balaurii cu 7 capete ai coruptiei, hotiei, incompetentei, saraciei, înapoierii, umilintei, lipsei de criterii, de valori si de viziune pentru viitor. Mai ales într-un an electoral sunt puzderie. Apar ca si ciupercile dupa ploaie, care de care mai convingator, mai elocvent, mai bun „comunicator”, mai intransigent, mai viteji în declaratii si necrutatori în metafore. Daca încerci sa zgârii putin platosa de vorbe, gasesti de regula numai materie moale, oportunism, dorinta de îmbogatire cu orice pret, fala desarta, egoism, derizoriu. Si când vine vremea luptei, în numele care ia toti s-au batut cu pumnul în piept, nu mai gasesti pe nimeni pe câmpul de batalie. „Un razboinic nu încearca sa para; el este”, spune Paolo Coelho în „Manualul Razboinicului Luminii”. „Razboinicii” de la noi prefera sa se bata în vorbe, în minciuni, în „imagini”. Adica, spun ei, nu conteaza ca am mintit, dar ati vazut ce bine am dat „ca imagine”. „Razboinicii luminii nu accepta niciodata ceea ce este inacceptabil”, spune Paolo Coelho. La noi orice este acceptabil atât timp cât aduce profit: de bani, de imagine, de pozitie sociala si politica. Lupta politica este ea însasi conceputa mai ales ca o lupta dusa în numele profitului personal, iar nu al binelui public. „Un razboinic al luminii nu repeta mereu aceeasi lupta. Daca lupta nu avanseaza, el întelege ca trebuie sa sada cu dusmanul si sa discute un armistitiu”, spune Paolo Coelho. Razboinicii profitului personal însa îsi urasc dusmanii. Iar dusmanii lor sunt aceia care vor sa le restrânga profitul. Cu acestia nu exista împacare. În rest, pot sa vina cei care vor sa distruga, sa slabeasca, sa farâmiteze, sa anexeze, sa cumpere tara, natia, traditia, cultura si istoria. Daca platesc, atunci iese profit.